IUBIRE, IERTARE SI RABDARE

In acestă duminica la sfânta Evanghelie este citită -Predica de pe munte -iubirea vrajmaşilor:

"Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv."

(Luca 6,31-36. Duminica a 19-a după Rusalii)

Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi definea dragostea astfel:

"Dragostea - virtute creştinească supremă şi singura perenă - este mijlocul fără greş care ne stă la îndemână pentru a ne dovedi umanitatea şi creştinătatea."

  Cred ca tot BINELE nostru, al românilor, porneşte de la această virtute: iubirea/dragostea, care înobilează sufletul şi aşa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur:

  "Dacă sădim dragostea în inimile noastre vom deveni sfinţi. Da, fiindcă toţi sfinţii prin iubire s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu." 
 

Fiecare, dintre noi, a trecut prin suferinţe, mâhniri şi alte necazuri, dar cu iubirea în suflet şi NUMAI prin credinţă depăşim şi putem trece cu bine orice  încercare.  

Cum ar fi dacă noi, toţi românii, ne-am simţi angajaţi în această luptă de statornicire a statului cu adevărat creştin?  

Să ne acceptăm, să ne iubim, să iertăm, să avem răbdare unii cu alţii ... să scoatem în evidenţă virtuţile, să atingem profunzimile fiinţei noastre - să ne străduim să fim mai buni!

 Tot Nicolae Steinhardt, spunea despre iertare:

"A ierta este, în esenţă, un atribut dumnezeiesc, iertarea omenească apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţei suflului divin în făptură."

"Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate."

Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi

In ceea ce priveşte răbdarea, iată ce spunea Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul:

  "-Părinte, atunci când cineva rabdă pentru Dumnezeu mâhnirile şi nedreptăţile pe care i le pricinuiesc oamenii, această răbdare îl curăţă de patimi?

  -Dacă îl curăţă? Nu numai că-l curăţă, ci îl face să şi strălucească. Există ceva mai presus decât aceasta? În felul acesta îşi poate plăti păcatele. Vedeţi, pe un criminal îl bat, îl închid în închisoare, îşi face acolo micul său canon, şi dacă se pocăieşte cu sinceritate, se izbăveşte de închisoarea cea veşnică. Oare este mic lucru să-şi plătească prin această suferinţă o socoteală veşnică?

Orice mâhnire să o suportaţi cu bucurie, mâhnirile pe care ni le pricinuiesc oamenii sunt mai dulci decât siropurile ce ni le oferă cei ce ne iubesc. Vedeţi, în Fericiri Hristos nu spune:,,Fericiţi veţi fi când vă vor lăuda”, ci ,,Fericiţi veţi fi când vă vor ocorî” şi mai ales ,,când vă vor minţi din pricina Mea”.Atunci când ocărârea nu este pe dreptate, cel ocărât adună răsplată. Iar dacă ea este pe dreptate, atunci acela îşi plăteşte păcatele. De aceea, nu numai trebuie să-i răbdăm fără murmur pe cel care ne ispiteşte, ci să simţim şi recunoştinţă, pentru că ni se dă prilejul să ne nevoim în smerenie, dragoste şi răbdare.

Desigur, clevetitorii lucrează împreună cu aghiuţă. Vântul puternic, de obicei rupe şi dezrădăcinează numai copacii sensibili, care nu au rădăcini adânci, în timp ce aceeia care au rădăcini adânci îi ajută să-şi adâncească rădăcinile şi mai mult

Noi trebuie să ne rugăm pentru toţi cei care ne vorbesc de rău şi să cerem de la Dumnezeu să le dea pocăinţă, luminare, sănătate şi să nu lăsăm înlăuntrul nostru nici măcar o urmă de ură faţă de ei. Să păstrăm numai experienţa dobândită din ispită, să aruncăm toate otrăvurile şi să ne amintim mereu de cuvintele Sfăntului Efrem Sirul:,,Dacă ţi se va întâmpla să fii clevetit, iar după aceasta se va dovedi curăţia conştiinţei tale, nu te semeţi, ci slujeşte cu smerenie Domnului Care te-a slobozit de clevetirea oamenilor, ca să nu pătimeşti cădere de mirare.” 

 Rugăciune:
Inima mea rosteşte cuvinte mici şi umile, cerând iertare de la toţi din cer şi de pe pământ, pentru greşelile ştiute şi neştiute. Nu am scuze pentru cât am greşit, dar cu tot sufletul meu îmi doresc să iert şi să fiu iertat şi să nu mai greşesc, să mă umplu de iubire pentru întreaga Ta zidire. Amin.
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatist-pentru-iertare-122407.html 

Daca...

                                                  de Joseph Rudyard Kipling

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Suntem credinciosi?!!!

Zilele care au trecut, după tragedia cu micuţul Ionuţ (Dumnezeu să-l odihnească în pace!), am asistat la dezbateri aprinse în cele doua tabere formate: una de partea copiilor şi alta de partea câinilor maidanezi. 
In plus, subiectul Roşia Montană a reuşit să dezbine pe români tot în doua tabere reprezentative: una de partea neînceperii exploatării în Roşia Montană iar alta de partea continuării proiectului minier de exploatare, cu cianuri, la suprafaţă. (Puteti afla mai multe despre acest subiect din emisiunile TV cu reprezentanţii Academiei Române).
Am demonstrat şi demonstrăm că nu suntem adevăraţi credincioşi, ne lipseşte iubirea de aproapele nostru, iubirea de neam şi ţară....aşa cum ne-a poruncit Dumnezeu.

De mai mult timp am uitat să trăim împreună fericiţi!
In această perioadă de criză, atât economică cât şi spirituală, ar trebui să reînvăţăm respectarea acestei porunci :Iubeşte-ţi aproapele ! 
Cred că toate problemele s-ar rezolva mai uşor cu iubire, răbdare, respect faţă de apropele nostru şi iubire de ţară!!!
Spunem că iubirea poate fi definită astfel - înseamnă a dărui, a uita de tine, a te pune în slujba aproapelui tău, a fi alături la bine şi la rău aproapelui, înseamnă a scoate la iveală adevărata valoare a virtuţilor: credinţa, nădejdea, bunătatea, smerenia….

A fi aproape la bine şi la rău...oare ce demonstrăm noi?!!
 Intr-un astfel de cadru, mă gândeam că Domnul nostru Iisus Hristos ar fi fost plin de compasiune, iubire, bunătate şi protecţie! 
Mă refer şi la familia micuţului care are nevoie să fie ajutată să treacă peste greaua suferinţă şi încercare...
Astfel de evenimente nefericite ne aduc aminte că am uitat să ne bucurăm de viaţă şi să ne folosim pentru binele nostru, al românilor, cu înţelepciune, de ce ne-a dat Dumnezeu!

Unde este Duhul blândeţii acolo este Dumnezeu!
Să redescoperim bucuria de a trăi în iubire de neam şi ţară!
Aşa cum ne doreşte marele nostru poet Mihai Eminescu  în poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Putem să ne reînoim, să reînvăţăm adevărata iubire de neam şi ţară având credinţă în Dumnezeu! Nimic fără Dumnezeu !!! 

Cugetari si citate ortodoxe (1)

Nasterea Maicii Domnului - 8 septembrie

Abecedarul vietii duhovnicesti

Extras dintr-o carte de rugăciuni tradusă din limba rusă (sursa  logos.md )

•  "Trezindu-te din somn aminteşte-ţi, în primul rând de Dumnezeu şi    însemnează-te  cu semnul Sfintei Cruci. 
• Nu amâna pravila rugăciunii pe care o ai, ci începe-ţi cu ea ziua.
•  Pe parcursul zilei, în orice lucru, roagă-te lui Dumnezeu cu rugăciuni scurte.  
• Rugăciunile sunt aripile sufletului; sufletul prin rugăciune se face locaş al lui Dumnezeu. 
• Ca rugăciunea să fie auzită de Dumnezeu roagă-te din toată inima. 
• Nu părăsi rugăciunea atunci când vrăjmaşul te împresoară cu indiferenţă; cel ce se nevoieşte spre rugăciune, când sufletul cade în nesimţire, este mai presus decât cel ce se roagă cu lacrimi. 
• Să cunoşti Noul Testament cu mintea şi cu inima, studiindu-l permanent. Cele neclare să nu le tălmăceşti după mintea ta ci să citeşti tâlcuirile sfinţilor părinţi sau să ceri explicaţii de la părintele duhovnic sau de la preoţi. 
• Nu uita să bei cu sete duhovnicească agheasmă pentru sfinţirea sufletului şi a trupului. 
• Nu uita să ungi în semnul Sfintei Cruci, cu ulei Sfinţit de la moaşte, de la icoane făcătoare de minuni, de la litie: fruntea, obrajii,urechile, inima, mâinile, picioarele şi locurile bolnave, se poate să bei câte o linguriţă (pe nemâncate, după ce ai primit prescura şi aghiasma). 
• Salutarea Împărătesei Cerurilor: “Născătoare de Dumnezeu Fecioară …” rosteşte-o cât mai des sau măcar o dată în oră. 
• În timpul liber citeşte scrierile sfinţilor părinţi – învăţători ai vieţii duhovniceşti, iar dacă nu le ai, cere-le cu insistenţă de la cei care le au. 
• În ispite şi necazuri întăreşte-te cu Psaltirea şi Paraclisul Maicii Domnului “De multe ispite fiind cuprins …”. Ea este unica noastră Apărătoare. 
• Atunci când demonii aruncă în tine săgeţile sale, când se apropie păcatul de tine, cântă cântările Săptămânii Patimilor şi ale Sfintei Învieri, citeşte Canonul şi Acatistul Preadulcelui Iisus Hristos şi Domnul va surpa legăturile întunericului care te-au înfăşurat. Strigă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi către Îngerul Păzitor. Rosteşte cât mai des “Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te….”. 
• Dacă nu poti nici cânta, nici citi, în clipele luptei, pomeneşte numele lui Iisus, stai neclintit lângă Crucea Lui şi te vei tămădui prin lacrimile tale. Chiar şi de nu înţelegi înţelesul cuvintelor rugăciunii lui Iisus, repetându-le necontenit,dracii înţeleg şi vor fugi. 
• Omul care îşi începe viaţa duhovnicească trebuie să ştie că este bolnav, mintea lui se află în rătăcire, voinţa e mai mult plecată spre rău decât spre bine inima se află în afara curăţeniei din prcina fierberii patimilor,de aceea la începutul vieţii duhovniceşti totul trebuie să fie orientat spre dobândirea sănătăţii duhovniceşti dimpreună cu smerenia. 
• Postul ne aduce la porţile raiului, iar milostenia le deschide. 
• Când e post, posteşte, însă trebuie să ştii că lui Dumnezeu îi este plăcută nu numai abţinerea pântecelui, ci şi abţinerea urechilor, a ochilor, a limbii, precum şi abţinerea inimii de la patimi. 
• Viaţa duhovnicească este un necontenit şi neobosit război cu duşmanii mântuirii sufletului. Niciodată să nu dormi sufleteşte, duhul să-ţi fie întotdeauna treaz, şi cheamă neîncetat în orice luptă pe Mântuitorul tău, pe Maica Domnului şi pe îngerul păzitor. 
• Teme-te să te învoieşti la păcat şi să te împreunezi cu gândurile păcătoase pe care ţi le şopteşte vrăjmaşul, să ştii: aceste fapte sunt păcătoase. 
• Aminteşte-ţi că neglijenţa pentru mântuirea sufletului duce la pierzanie. 
• Cere neîncetat de la Domnul: “Frica Ta sădeşte-o în inima mea”. O, cât este de fericit cel ce are în inima sa frica de Dumnezeu. 
• Dăruieşte-ţi, fără de rezerve, întreaga ta inimă şi vei simţi raiul pe pământ. 
• Credinţa ta se va întări de la permanenta pocăinţa şi rugăciune, precum şi de la comunicarea cu oamenii ce au credinţă adâncă în Domnul. 
• Ca Dumnezeu să audă şi să primească cererile tale, roagă-te pentru vrăjmaşii tăi, dorindu-le binele, fără a-i chema pe nume: “Doamne, Tu ne-ai dat poruncă să ne rugăm pentru vrăjmaşii noştri, Tu îi ştii pe ei, eu nu-i ştiu, dăruieşte-le lor credinţă adevărată, dragoste nefăţarnică, viaţă după poruncile Tale, smerenie, răbdare, blândeţe, înţelepciune, bună cugetare, rugăciunea inimii, luare aminte la rugăciune, dragoste pentru citirea Sfintei Scripturi şi ale scrierilor sfinţilor părinţi, agonisirea Sfântului Duh. Binecuvinteză-i pe ei cu pace şi dragoste, iar dacă este cu neputinţă ca cei înrăiţi să se întoarcă, pune hotar răutăţii lor şi apără-i de vrăjmaşi pe aleşii Tăi”. 
• Întotdeauna caută neobosit faptele milosteniei şi ale dragostei compătimitoare. Fără aceste fapte nu putem plăcea lui Dumnezeu. Fii ca un soare pentru toţi, mila e mai presus de orice jertfă. 
• Fără o necesitate deosebită, nu merge nicăieri, iar stând acasă nu fi plin de griji. Tendinţa de îmbogăţire, grija de multe sunt momelile vrăjmaşului vremurilor în care trăim. 
• Cât mai puţin vorbeşte şi râzi, nu fi curios şi interesat de deşertăciuni. 
• Nu te afla niciodată fără de lucru, cinsteşte duminicile şi sărbătorile bisericeştii făcând fapte bune şi citind Sfânta Scriptură. 
• Să îndrăgeşti sfânta singurătate. 
• Toate ocările să le rabzi, mai întâi, prin tăcere, apoi prin autoînvinuire, şi după aceea prin rugăciune pentru cei ce te obijduiesc. 
• Smerenia biruie toţi dracii, iar răbdarea învinge patimile sufleteşti şi trupeşti. Cerând prin rugăciune smerenie, noi rugăm, de fapt, ca Dumnezeu să încuviinţeze ca un om oarecare să ne insulte. Smerenia şi dragostea pentru duşmani nu vor veni de la sine. Ele trebuie dobândite, răbdând corect insultele şi defăimările. 
• La rugăciune, afară de Dumnezeu, nimănui să nu-i arăţi lacrimi de umilinţă şi râvna ta pentru mântuire. 
• Pe preotul ortodox să-l consideri înger, Binevestitor trimis să te bucure şi să-ţi aducă mântuire. 
• În relaţiile cu oamenii comportă-te precum cu moştenitorii Măreţei Împărăţii, dar şi cu teamă ca de foc. Aminteşte-ţi de cuvintele Mântuitorului că orice lucru pe care îl faci aproapelui, îl faci pentru El Însuşi. În aproapele nostru se află mântuirea sau pierzania noastră. 
• Toate le iartă tuturor şi compătimeşte-i pe toţi în suferinţele lor. 
• Nu-ţi uita aproapele. 
• În cel ce caută aici odihnă nu se află Duhul lui Dumnezeu, el nu are dragoste către Dumnezeu şi către aproapele său. 
• Tristeţea şi neliniştea vin de la puţinătatea rugăciunii. 
• În orice loc şi în orice vreme cheamă-l în ajutor pe îngerul tău păzitor. 
• Grijeşte-te necontenit de plânsul inimii pentru păcatele tale. Când le vei mărturisi şi te vei împărtăşi cu Sfintele Taine bucură-te încetişor de slobozirea de ele. 
• Cunoaşte-ţi propriile păcate, iar de cele străine cu străduinţă să te fereşti. Nu te omorî prin osândirea altora, cel ce osândeşte este antihrist. 
• În ce păcat ai osândit pe aproapele tău în acela vei cădea şi tu. 
• Să nu gândeşti despre nimeni de rău, ca să nu devii şi tu rău. 
• În fiecare seară mărturiseşte-I lui Dumnezeu toate faptele, cuvintele şi gândurile păcătoase care s-au întâmplat în timpul zilei. 
• Înainte de somn, roagă-te cu lacrimi şi cu metanii şi împacă-te cu toţi din toată inima. 
• Nu se cuvine să-ţi povesteşti visurile altora şi singur nu le crede. Nu o dată vrăjmaşul a ademenit şi a dus la pieire pe cei ce se încredeau visurilor.  
• Să adormi însemnându-te cu Sfânta Cruce şi cu rugăciunea “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. 
• Rugăciunea de noapte este mai scumpă decât cea de zi. 
• Nu pierde legătura cu părintele tău duhovnicesc, ai grijă să nu-l jigneşti sau să-l ofensezi, nu tăinui de el nimic. 
• Să-i mulţumeşti lui Dumnezeu întotdeauna şi pentru toate. 
• A mulţumi in scârbe, în boli şi în necazuri este mai presus decât a fi drept. 
• Plângerea lăuntrică a păcatelor este mai mântuitoare decât toate nevoinţele. 
• Nu există cuvânt mai bun pre limba noastră decât: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, “Doamne, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul”. 
• Să îndrăgeşti slujbele bisericeşti şi să-ţi apropii viaţa de Dumnezeu. 
• Obişnuieşte-te întotdeauna cu trezvie să-ţi urmăreşti simţirile exterioare. Prin ele vrăjmaşul intră în suflet. Cu multă atenţie ai grijă de gândurile tale. 
• Văzându-ţi slăbiciunea şi neputinţa de a face bine, aminteşte-ţi că te mântuieşte Mântuitorul tău, Domnul nostru Iisus Hristos. 
• Credinţa să-ţi fie cetate de neclintit. Să ştii că nu doarme vicleanul vrăjmaş şi îţi urmăreşte fiecare pas. Iar Dumnezeu iubeşte sufletul curajos care se încrede în El. 
• Cu Dumnezeu ne unesc scârbele, truda şi bolile. Nu cârti şi nu-ţi fie frică de ele. 
• Nimeni nu s-a suit la cer, aflându-se în bunăstare şi trăind căldicel. 
• Cât mai des, cu umilinţă şi cu inimă înfrântă, mărturiseşte-te şi te împărtăşeşte cu Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui Domnului Nostru Iisus Hristos. Numai prin ele trăieşti. 
• Dacă ne vom pocăi, toate se vor îndrepta. 
• De nu ar fi existat taina spovedaniei şi a pocăinţei nimeni nu s-ar fi mântuit, iar prin ele pământul s-a umplut de sfinţi. 
• În viaţa aceasta împărăţia lui Dumnezeu vine atunci când ne mărturisim păcatele duhovnicului. 
• Niciodată să nu uiţi că moartea ne poate răpi în orice clipă, nu uita că în curând va fi Judecata şi răsplata. Ţine minte că întotdeauna te afli în preajma Lui Dumnezeu şi sub Ochiul Lui Atotvăzător. 
• Adu-ţi aminte de cele ce a gătit Domnul celor ce-L iubesc pe El şi îndeplinesc poruncile Lui. 
• Nu uita că pentru fiecare oră din această viaţă va trebui să răspundem în ziua Judecăţii. 
• Nu te încrede pornirilor, fie ele şi bune, până nu vei primi binecuvântarea unui duhovnic înţelept. Nu da crezare inimii, controlează-te citind scrierile sfinţilor părinţi ortodocşi. 
• E nevoie să te desparţi de vrăjmaşul din tine: fereşte-te de ceea ce doreşte vrăjmaşul tău. 
• Biserica este raiul pe pământ. Fericit este cel ce o cercetează cât mai des."

Puterea rugaciunii

CU DUMNEZEU TOTUL ESTE POSIBIL!

       Când sufletul şi trupul ne sunt obosite de lupta de zi cu zi, când speranţa pare că nu se întrevede, când duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ne atacă şi par să câştige, primim, numai prin credinţă, ajutor de la Dumnezeu.

      Credinţa o dobândim prin educaţia primită din partea părinţilor, prin oamenii pe care Dumnezeu îi scoate în calea noastră sau prin revelaţie. 
Credinţa este o relaţie firească dintre om şi Dumnezeu. Numai dacă ne acordăm timp în fiecare zi pentru dialogul cu Dumnezeu, dacă Îl chemăm pe Dumnezeu ne alimentăm cu energie divină, cu Lumină şi primim ajutor, milostivire iar în biserică ne conectăm la „izvorul de Apă Vie”- Harul Duhului Sfânt. Astfel, avem capacitatea de a împărţi dragostea cu ceilalţi şi iubirea noastră este pură pentru că Dumnezeu este în noi.

        Pe vremea când slujea părintele Ionică, preot cu mult har de la Dumnezeu, la Biserica Sfântul Nicolae-Udricani, auzisem că era o rugăciune a bisericii care trebuia făcută timp de 3 săptămâni: în fiecare din zilele de luni, miercuri şi vineri.

În timpul acestei rugăciuni se aprindeau 33 de lumânări, aşezate în formă de cruce, se spunea rugăciunea “Tatăl nostru” de trei ori, se făceau 40 de mătănii şi se spunea rugăciunea bisericii în cuprinsul căreia se spunea de către credincios o singură dorinţă către Dumnezeu şi  participa la dezlegările făcute de părintele Ionică (se citeau Moliftele Sfântului Vasile).

    Consider că orice rugăciune spusă din tot sufletul este foarte ajutătoare şi cu atât mai mult cu cât mergi cu încredere, la biserică şi cu speranţa că Dumnezeu te ajută.

Îmi aduc aminte că  era postul Mare al Paştelui şi mi-am pus în gând, pentru prima dată,să încep această rugăciune (eram în concediu de odihnă şi îmi era mai uşor să ajung la biserică).

        Era luni,   în prima zi, când am început această rugăciune, am plecat de acasă cu tramvaiul şi...în drum, spre biserică, mi s-a făcut atât de rău că a trebuit să cobor cu o staţie mai devreme... am mers pe jos şi am zis în gând rugăciunea “Tatăl nostru” până am ajuns la biserica Sfântul Nicolae. Am mers să mă închin la Sfintele icoane, dar îmi era destul de rău, am luat puţina aghiasmă şi mi-am dat şi pe faţă...mi-am revenit puţin atât cât să pot duce la bun sfârşit rugăciunea. Am participat şi la slujba de dezlegari. După ce au fost citite Moliftele Sfântului Vasile m-am liniştit (parcă a fost îndepărtat tot răul) şi am continuat în zilele de luni, miercuri, vineri să merg la biserică şi să-mi finalizez această rugăciune.

In ultima zi,  vineri, pentru mulţumire, se aducea câte ceva de mâncare (mâncare de post sau de dulce dacă era scris "harţi"  în calendar) şi se împărţea pentru un azil de bătrâni.

La scurt timp, dorinţa mea, spusă în cadrul rugăciunii, a fost îndeplinită; am fost anunţată că s-a aprobat transferul meu de la institutul la care lucram la un Serviciu specializat pe probleme de protecţia mediului  din cadrul unei instituţii de stat. Era o perioadă grea pentru familia mea, în aprilie-mai 1998, lucram în cercetare...aveam un salariu mic.

Ce binecuvântare îţi aduce, în suflet, o astfel de veste! Transferul la acel moment era exact ce trebuia să se întâmple... aveam mare nevoie de acestă schimbare şi iată că Dumnezeu ştie exact când este nevoie!

      Spun, cu toată tăria, că Dumnezeu ne ascultă rugăciunile şi că suntem salvaţi din situaţii mai grele; prin credinţă realizăm totul!

Credinţa arzătoare ne ajută să trecem cu bine peste toate greutăţile vieţii.

            A doua oară când am făcut rugăciunea aceasta, locuiam încă în garsonieră toată familia compusă din 4 membri. Am început să căutăm un apartament cu trei camere... ceva mai convenabil, pentru că nu dispuneam de o sumă de bani prea mare ca să o oferim, ca diferenţă, după vânzarea garsonierei.

          Zadarnice erau toate căutările, apartamentele cu trei camere erau destul de scumpe pentru noi şi ...chiar dacă vindeam garsoniera mai bine, tot ne trebuiau mai mulţi bani. Dar nu mă lăsam doborâtă...aveam nădejde şi îmi spuneam...Dumnezeu ne va ajuta!

M-am hotărât să merg din nou la Biserica Sfântului Nicolae –Udricani şi să fac acea rugăciune, cu 33 de lumânări. Era tot în postul Mare al Paştelui şi într-adevăr am reuşit, cu ajutor de la Dumnezeu, să vindem garsoniera şi să ne cumpărăm un apartament cu trei camere pentru care am făcut eforturi, dar toate evenimentele se derulau, în mod organizat şi se legau: în aceeaşi zi, am eliberat garsoniera, ne-am mutat lucrurile cu un camion , pe care l-a găsit, la mica publicitate, o prietenă la care am apelat, băiatul cel mare era plecat în excursie şi în apartamentul nou nu era finalizată lucrarea de renovare (două camere erau zugrăvite)...şi câte şi mai câte, căci Dumnezeu ne trimitea, la timp, omul potrivit şi ajutor imediat!

Dumnezeu răspunde la rugăciunea rostită din inimă!

Uneori ni se îndeplineşte o anumită dorinţă, mai târziu decât am vrea noi, pentru că Dumnezeu ştie exact când, cum şi unde trebuie să se întâmple... nu când şi cum am vrea noi!

Menţinând legătura permanent cu Dumnezeu, atât la greu căt şi la bine este spre binele nostru: avem sufletele liniştite, pace, armonie şi lumină interioară.

Cu Dumnezeu totul este posibil!