Powered By Blogger

28 aprilie 2019

Hristos a Înviat!



Hristos a Înviat!
 (versuri Doina Maria)


Mulţumesc, Doamne, pentru a Ta Lumină,
Tu-mi redai vederea când ochii-s acoperiţi de tină!
Mulţumesc, Doamne, pentru a Ta Iubire,
Tu-mi preschimbi slăbiciunea din a mea fire
Umplându-mă cu a Ta putere Divină.
Sufletul mereu tânjeşte şi-i este sete de Lumină!
Mulţumesc, Doamne, că mă ierţi şi mă călăuzeşti mereu,
Căci neputincios sunt fără ajutorul Tău!
Hristos Domnul a Înviat!
Să exersăm iubirea, neîntârziat!
Să dobândim virtuţile creştine,
Să mulţumim pentru darurile divine,
Trăindu-ne viaţa frumos şi armonios
În Iubirea şi Lumina Domnului Hristos!
Amin!

20 ianuarie 2019

Boala şi recunoştinţa


           Dragi cititori, astăzi 20 ianuarie 2019, este Duminica a 29-a după Rusalii, a vindecării celor 10 leproşi, când Domnul Iisus Hristos i-a vindecat pe cei zece leproşi, dar, dintre ei, unul singur s-a întors să mulţumească pentru aceasta Împăratului împăraţilor, Iisus Hristos, şi acela era samarinean, străin de neamul evreiesc..

  Boala şi recunoştinţa

M-am întrebat de multe ori dacă boala este o pedeapsă de la Dumnezeu sau  este o plată a păcatelor noastre.
"Dumnezeu îngăduie boala ca să-şi arate slava"- Ioan 9:1-3
Cred că, de fapt, boala este o echilibrare a trupului şi o conştientizare şi trezire a sufletului. 
Boala nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu, ea ne trezeşte din când în când, ne apropie de Dumnezeu...mulţi ne trezim din somnul raţiunii, iar ca  apropiaţi şi/sau rude ale bolnavului putem dovedi şi exersa iubirea aproapelui, recunoştinţa faţă de Dumnezeu prin a face BINELE.
De mână cu Dumnezeu prin rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie sănătatea se poate restabili şi sufletul se mântuieşte.
Un proverb românesc spune că: Recunoştinţa este floare rară”.
Ar fi bine să fim recunoscători şi unul altuia, pentru că, în viaţă, avem nevoie unul de altul.

Recunoştinţa
Doamne,orice-aş încerca,
Fără Tine n-aş putea!
Ştiu că Tu mereu mă-ndrumi,
Oameni buni Tu îi aduni,
Simt cum Tu îmi dai puterea
Să nu simt cum e durerea.
Pacea-Ţi scumpă cu Iubirea
Îmi aduc nemărginirea.
Pentru toate-ţi mulţumesc
Şi îţi spun că Te iubesc!

26 septembrie 2018

AŞA...CA-N VREMEA DE PE URMĂ !

AŞA...CA-N VREMEA DE PE URMĂ !
(versuri: Eliana Popa)
Apocalipsa se-mplineşte?
Căci parcă lumea şi-o doreste!
Şi toţi au început să spună:
,,Ooo...asta-i vremea de pe urmă !"
Majoritatea-s apostaţi,
Chiar dacă sunt încreştinaţi
Şi lupii au intrat în turmă
Aşa...ca-n vremea de pe urmă !

Femeia poate fi bărbat
Şi domnii s-au efeminat
Căsătoria e o glumă
Aşa...ca-n vremea de pe urmă !

Avem copii supradotaţi
Tehnologie şi savanţi
Şi cipu-i gata pentru noi,
Aşa...ca-n vremea de apoi !

Şi zvonul de război se-aude
Cutremurele-s tot mai multe,
Şi catastrofe soi de soi
Aşa...ca-n vremea de apoi !

Dar unii zic că-i comedie,
Iar altii fac apologie
Şi ,,demonstrând"ajung să spună:
,, - Vedeti ? E vremea de pe urmă!"

Dar au uitat că Dumnezeu
A spus-o prin Cuvântul Său
Că n-a lăsat a ști la turmă,
Când va fi vremea cea din urmă !

Nici îngerii din Cer nu ştiu,
Nici Cel ce e Iubitu-i Fiu
Doar Ziditorul lumii ştie
Când vremea asta o să fie !

Mai bine-am cugeta la noi
Că suntem îmbracaţi...dar goi,
Că suntem mândri...în prostie
Suntem bogaţi...în sărăcie,

Suntem destepţi...dar repetenţi
Suntem cinstiţi...dar delicvenţi,
Iubim curat...doar murdărie
Suntem stăpâni...fară moşie !

Şi ne iubim...cu ură multă
Căci am uitat porunca sfântă !
Se ceartă fratele..cu frate
Şi mama-şi dă pruncuţ la moarte !

Noi cugetăm...far'a gândi
Şi ne-ngropăm...far'a muri
Ne complicăm...în simplitate
Suntem prezenţi...dar prea departe !

Şi Domnul poate ne mai rabdă
Cât ruga, încă-i bate-n Poartă
Până când noi vom construi
În suflete, Biserici vii !

30 mai 2018

O, OM!

”O, om!, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
De tot ce spui în scris sau grai!
De pilda ce la alţii dai
Căci ea mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să-i îndrume
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta, în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus, în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort odată,
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură în gură,
Va-nveseli sau va-ntrista
Va curăţi sau va-ntina
Rodind sămânţa pusă în ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt; cuvântul scris
Este un leac sau o otravă.
Tu vei muri dar tot ce-ai scris
Rămânen-n urmă drum deschis
Spre ocară sau slavă.
Ai spus un cântec, versul tău
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău
Spre curăţire sau desfrâu
Lăsând în inimi rodul tău
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale a ta
În urma ta nu piere
E cale bună sau e rea
Va prăbuşi sau va-nălţa
Vor merge suflete pe ea
La pace sau durere
Trăieşti o viaţă, viaţa ta
E una, numai una
Oricum ar fi tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita: Fii credincios!
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în inimi luminos
Un semn, un gând, un drum frumos
Căci pentru toate ne-ndoios
Odată vei da seama.
Amin.”

de Traian Dorz
Sursa:  Această poezie a fost publicată în cartea
„Din Frumuseţile Vieţii Creştine”

 Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Iacob_Hozevitul

29 aprilie 2018

Ascultă ce spune Dumnezeu!

Le-am citit pe pagina unei prietene şi redau rândurile de mai jos:

Ascultă ce spune Dumnezeu!

Tu spui: "Este imposibil!" El spune: "Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu" (Luca 18:27)
Tu spui: ,,Sunt extenuat" El spune: "Dar cei ce se încred în Domnul, îşi înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii, aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc." (Isaia 40:31)
Tu spui: "Nu pot merge mai departe" El spune: "Harul meu îţi este îndeajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este facută desăvârşită" 
(2 Corinteni 12: 9)
Tu spui: "Nu ştiu ce să fac"
El spune: "Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările" ( Proverbe 3:6)

Tu spui: "Nu pot"
El spune: "Pot totul în Hristos, care mă întăreşte." (Filipeni 4:13)

Tu spui: "Nu merita"
El spune:
"Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera" (Galateni 6:9)
Tu spui:"Nu mă pot ierta"
El spune: "Poţi, pentru ca şi Eu te-am iertat" (Efeseni 4:32)

Tu spui: "Mi-e frică"
El spune: "Eu nu ţi-am dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă" (2 Timotei 1:7)

Tu spui: "Sunt singur"
El spune: "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi parăsi." (Evrei 13:5)

Tu spui: "Nu pot rezolva această problemă"
El spune: "Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini" (Psalmul 55: 22)

Tu spui: "Nimeni nu mă iubeşte"
El spune: "Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!" (Ieremia 31:3)


şi putem continua...
Tu spui: "Îmi este sete şi foame".
El spune: "Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame. " (Ieremia 31:25)
 .......

4 octombrie 2017

RESPECTUL DE SINE



Scriu despre acest subiect inspirat de o anumita carte pe care am citit-o de mai multe ori in decursul ultimilor ani, si mai ales de propriile studii referitoare la RESPECTUL de sine in viata de zi cu zi.
Importanta acestui aspect nu e greu s-o observi atunci cand multi oameni pusi in fata unor situatii noi bat in retragere, si nu pentru ca nu ar vrea sa faca lucrul respectiv ci pentru ca nu au increderea ca il pot face. Spre exemplu sunt persoane, si sigur tu cunosti, care isi doresc sa obtina permisul de conducere dar nu au increderea ca o pot face. Desi sunt perfect sanatoase din punct de vedere medical, increderea ca vor reusi sa obtina noile abilitati necesare pentru sofat, le lipseste.
Din pacate, societatea nu cultiva aspectele necesare unei vieti pline de increderea de care oamenii au nevoie, caci asta ar insemna putere mai mare de decizie pentru individ. Si cum ar putea fi controlat un individ care e sigur pe el? Cine ar mai accepta sa stea cu capul in pamant si sa urmeze turma, cand stie ca el insusi poate fi liderul care sa conduca turma?!
Iar, ca de obicei, abia cand esti intrat in rahat pana peste cap, realizezi in sfarsit ca trebuie sa faci ceva. Viata ta nu poate fi la fel in continuare si vrei si tu sa conduci masina care ti-o doresti, sa ai casa la care visezi si o familie fericita langa care sa traiesti. Si ca sa faci asta, realizezi instant ca ai nevoie de incredere maxima in fortele tale, ca poti face asta. SI POTI! 
Mintea ta este capabila de lucruri pe care nu ti le-ai imaginat in viata ta ca este posibil. Si daca nu ma crezi, uita-te la acei oameni care nu au fost dotati cu super puteri la nastere, oameni simpli, de care se stie ca nu aveau cu ce sa se incalte si care acum sunt foarte bogati. Ingredientul de baza a fost increderea cu care se privea in oglinda si nu norocul sau alte prostii de genul acesta in care oamenii au tendinta sa creada.
Increderea in sine este vindecatoare! Sunt studii pe aceasta tema si le gasesti cu o simpla cautare, in care ai sa vezi cum oamenii cu incredere in ei se vindeca mai repede, in timp ce altii care credeau ca sunt slabi se vindecau intr-un timp mai lung.
Ce pot face sa am mai multa incredere in mine?
De multe ori problemele care cauzeaza o incredere scazuta sunt provocate de anumite traume, iar in aceste cazuri recomand sa se ceara ajutorul specialistilor in domeniu. Te asigur ca sunt foarte multi oameni care apeleaza la serviciile psihoterapeutilor si psihologilor, iar rezultatele sunt uimitoare.
Pentru noi ceilalti care am lasat scoala sa ne strice educatia, recomand formarea de obiceiuri care intaresc convingerea ca te poti baza pe tine, plus cititul cartilor din domeniul dezvoltarii personale. Din ce motiv spun sa-ti formezi obiceiuri? Hai sa vedem: 

  • Vrei nu vrei, creierul nostru face ceea ce este educat sa faca. Si asocieaza fiecare intamplare cu o emotie. Bun! Intr-o zi, te trezesti de dimineata si uitandu-te la tine in oglinda iti spui ca e timpul sa mergi la sala. Dai cu apa pe fata, faci o laba, bagajul si pleci. Pe drum, te intalnesti cu unu altul si faci cu totul altceva decat ceea ce ti-ai propus. Totul e in regula pana cand, deodata realizezi ca tu trebuia sa mergi la sala si nu la cafea. Simti o usoara dezamagire si cu mana pe inima spui ca azi te-ai luat cu altele dar maine „sa moara capra vecinului de nu ma duc la sala!”. Si su’priza este ca nici maine nu te duci. Ha!Ha!Ha! Ceea ce ai pierdut din vedere este faptul ca, creierul tau asa e invatat sa faca. Ti-ai invatat creierul sa spui una si sa faci alta. Iar emotia care s-a creat nu e in nici un caz de incredere si mai degraba de neincredere. Azi asa maine asa, ai ajuns ca acum nici tu sa nu te crezi cand spui ca faci ceva. Si uite asa ti-ai pierdut o parte din increderea in tine.

  • Pe de alta parte un om care face ceea ce spune si isi respecta angajamentele, are o incredere mai mare in el.
Un alt obicei este sa te inveti sa-ti vorbesti frumos chiar si atunci cand gresesti. Nu poti avea incredere in tine daca mereu te judeci si te consideri cel mai prost. Ai putea sa inveti din greseli in loc sa te judeci si atunci ai parte de incredere mai mare in tine.
Alt obicei foarte important, este sa-ti respecti valorile, dorintele si rationamentul. Un respect sanatos fata de sine are legatura cu rationamentul, realismul, intuitia, creativitatea, independenta, flexibilitatea, abilitatea de a menegeria schimbarea, disponibilitatea de a admite (si de a corecta ) greselile, bunavointa si capacitatea de a coopera.
Invata sa-ti dezvolti aceste calitati de mai sus, caci de acest aspect este legata si calitatea vietii pe care o ai ca individ si respectul de care ai parte de la ceilalti. De regula oamenii cu un respect scazut fata de sine sunt adesea ignorati si respinsi in timp ce persoane cu incredere in ele sunt apreciate si dorite de catre grup.
Nivelul respectului de sine are implicatii profunde asupra fiecarui aspect al existentei noastre: cum ne desfasuram activitatea la locul de munca, cum ne purtam cu ceilalti, cat de sus putem ajunge, cat de multe putem realiza - si, în plan personal, de cine exista sanse sa ne indragostim, cum interactionam cu familia, dar si ce nivel de fericire personala atingem.
Retine!
Daca ma respect pe mine si le cer celorlalti sa ma trateze cu respect, trimit semnale si ma comport astfel incat ceilalti sa reactioneze adecvat. Cand acestia o fac, reintaresc si confirm comportamentul meu initial. Daca imi lipseste respectul fata de mine si accept lipsa de amabilitate, abuzul sau exploatarea din partea celorlalti ca fiind ceva firesc, transmit inconstient un mesaj, iar ceilalti ma vor trata asa cum ma tratez si eu. Cand se intampla acest lucru iar eu nu fac nimic sa il schimb, respectul meu fata de mine se deterioareaza si mai mult.
Valoarea respectului fata de sine nu consta doar in faptul ca ne permite sa ne simtim mai bine, ci si sa traim mai bine - pentru a reactiona in fata provocarilor si oportunitatilor cu mult mai multe resurse si mult mai adecvat.

Sursa:  alphamen.ro

P.S.:    Am făcut mici corecturi textului, pe care le găsiţi scrise...în format cursiv!
       Cred că biserica este cel mai bun cabinet psihologic şi un bun duhovnic este psihoterapeutul indicat...atunci când esti debusolat şi te subapreciezi. 
           "1. Fii stăpân pe tine însuţi şi vei stăpâni lumea.
             2. Viaţa este duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu.
             3.Oamenii au fost făcuţi ca să fie fericiţi, şi numai acela care se simte pe deplin fericit este într-adevăr vrednic să-şi spună: "Am îndeplinit porunca lui Dumnezeu pe acest pământ." Dreptcredincioşii, sfinţii, mucenicii au fost cu toţii fericiţi. "
                                                                                                            - Feodor Dostoievski



4 august 2017

Dictatorii din casă

"Cele mai mari tristeţi, accidente, le-am văzut la oamenii care au crezut că au autoritate asupra celorlalți oameni. Este foarte important să înțelegem că sensul nostru pe pământ nu este să-i schimbăm pe ceilalți, ci să-i răbdăm pe ceilalți. Eu nu ştiu vreun om care să se schimbe în urma tensiunilor provocate de un alt om. Nebun e omul care-şi închipuie că poate să schimbe pe alții în jurul lui; eu sunt duhovnic, câteodată mai frizez nebunia şi mă gândesc că omul se poate schimba, dar în cele mai multe cazuri pare o alergare după vânt.
Când ai impresia că omul s-a schimbat puțin, când ai impresia că lucrurile au intrat pe un făgaş normal al vieţii, atunci se rupe totul. Omul este cea mai mare surpriză pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ şi, mai mult decât atât, nu celălalt, ci chiar noi înșine.
E important să înțelegem mecanismul lucrurilor. Vine omul la spovedanie şi zice, săracu’: “eu sufăr numai din pricina celuilalt, mă scoate din minți, mă enervează…”, toți sunt vinovați în jurul tău numai tu eşti drept şi bun. Nimeni nu te poate face să suferi decât dacă tu eşti dezechilibrat adânc în sufletul tău! Ceilalți din jur nu sunt “animale de companie” care să te scoată din plictiseală, nu folosi oamenii în interesele tale.
Nu există pe pământul acesta preocupare mai plină de sens, decât căutarea lui Dumnezeu! Restul lucrurilor sunt surogate, mai devreme sau mai târziu ajungi la capătul lor… te saturi şi de un om, şi de o situație, şi de profesie. Nu există un alt lucru care să ne dea nouă un sens adânc, care să ne preocupe întreaga viață. De aceea cred că avem nevoie de spiritualitate, de credință, pentru că doar credința este singura, în măsura să ne scoată din îmbolnăvirea sufletească.
Ortodoxia propune căsătoria ca şi cale pe care păşeşti ca să topești ego-ul din tine, un exercițiu zilnic care te ajută să renunți la orgoliile şi ambițiile tale, căci acolo unde începe topirea ego-ului, coboară Dumnezeu. Omul începe să sfințească sufletul lui. Într-un om care luptă permanent cu el şi cu patimile lui încape Dumnezeu.
Sunt foarte mulți oameni care, din păcate, trăiesc împreună, dar în totală singurătate. Dacă închei viața lângă un om pe care aproape că-l consideri străin, să ştii că acolo e un eșec, nu o virtute. E ca şi cum în inima ta ai fi divorţat demult, chiar dacă nu ai semnat actele de divorț. Nu ţi-ai asumat omul de lângă tine, nu l-ai iubit, n-ai avut milă de el, doar l-ai învinovățit de nefericirea ta. Când însă vezi căsătoria ca pe o cale de desăvârșire ştii că sunt necesare micile certuri, sunt necesare toate conflictele minore, pentru că în ele îmi manifești tăierea voii. Dacă vrei să pornești în căsnicie un demers al dreptății, tocmai pornești spre un eșec.
Trăim frustrări şi eșecuri monstruoase pentru că nu plecăm la drum cu “temele făcute”, pentru că ni se vând iluzii teribile despre dragoste şi despre căsnicie. Ştiu cupluri care o ţin în ceartă şi jigniri de dimineață până seara. Eu nu cred că asta înseamnă să-ţi porți crucea, să-ţi asumi un om, că asta înseamnă căsnicie. Domnul nu a făcut aşa! El i-a privit pe toți cu milă şi iubire. Se mai poate repara ceva ce cu timpul s-a rupt între doi oameni? Da, dar efortul este unul foarte mare şi ambii soți trebuie să înțeleagă că încep un proces de vindecare. Majoritatea oamenilor divorțează pentru că nu au un duhovnic. Eu aşa cred. Mântuirea este un act de cunoaștere, de împărtășire reciprocă, omul se trezește la conștiința veșnică.
Avem nevoie de credință. La biserică nu vei găsi oameni drepți, fără păcate, ci în biserică intră oamenii ce înțeleg sensul vieții lor, oamenii ce au o dorință de desăvârșire şi care vor să lupte în fiecare zi pentru asta. Un om care crede în Dumnezeu, care şi-a așezat viața în Dumnezeu, chiar de are căderi, este un om care odihnește mulți alți oameni din jurul său, care aduce pace în casa sa, în viața sa. Un om însă care de dimineață până seara se plânge numai şi numai de durerea lui, de viața lui tristă, de problemele lui, care vorbește numai despre el, este un om care plictisește, obosește pe ceilalți din jur.
Egoismul este de două feluri: un egoism barbar, primitiv în care îi iei mâncarea celuilalt din faţă ca să o mănânci tu şi un egoism fin, subțire în care tu te consideri buricul durerii, al suferinței, nu te interesează de nimeni şi de nimic în afară de suferința ta. Toată ziua te plângi de cât de rău o duci, de cât de răi sunt oamenii şi de cât de urât se poartă cu tine şi de cât de grea e viața ta… aici este o formă demonică de egoism, în care nu ajuți pe nimeni, nu odihnești niciun om, nu ieși deloc din tine să întâmpini pe cineva.
Pacea lui Dumnezeu odihnește omul şi e mare lucru să te poți odihni lângă un om. Așadar, când vă căsătoriți, căutați în primul rând un om lângă care să te odihnești şi pe care să-l poţi odihni, având ca punct de plecare PACEA. N-o poți controla în celălalt, dar în tine sigur poți pune pace.
Sunt convins că nimeni nu fuge de omul păcii, de omul care tot timpul e vesel, cu chipul vesel, cu firea veselă… eu cred că Mântuitorul aşa era, foarte viu, vesel cu inima…"
preot Visarion Alexa