IUBIRE, IERTARE SI RABDARE

In acestă duminica la sfânta Evanghelie este citită -Predica de pe munte -iubirea vrajmaşilor:

"Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv."

(Luca 6,31-36. Duminica a 19-a după Rusalii)

Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi definea dragostea astfel:

"Dragostea - virtute creştinească supremă şi singura perenă - este mijlocul fără greş care ne stă la îndemână pentru a ne dovedi umanitatea şi creştinătatea."

  Cred ca tot BINELE nostru, al românilor, porneşte de la această virtute: iubirea/dragostea, care înobilează sufletul şi aşa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur:

  "Dacă sădim dragostea în inimile noastre vom deveni sfinţi. Da, fiindcă toţi sfinţii prin iubire s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu." 
 

Fiecare, dintre noi, a trecut prin suferinţe, mâhniri şi alte necazuri, dar cu iubirea în suflet şi NUMAI prin credinţă depăşim şi putem trece cu bine orice  încercare.  

Cum ar fi dacă noi, toţi românii, ne-am simţi angajaţi în această luptă de statornicire a statului cu adevărat creştin?  

Să ne acceptăm, să ne iubim, să iertăm, să avem răbdare unii cu alţii ... să scoatem în evidenţă virtuţile, să atingem profunzimile fiinţei noastre - să ne străduim să fim mai buni!

 Tot Nicolae Steinhardt, spunea despre iertare:

"A ierta este, în esenţă, un atribut dumnezeiesc, iertarea omenească apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţei suflului divin în făptură."

"Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate."

Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi

In ceea ce priveşte răbdarea, iată ce spunea Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul:

  "-Părinte, atunci când cineva rabdă pentru Dumnezeu mâhnirile şi nedreptăţile pe care i le pricinuiesc oamenii, această răbdare îl curăţă de patimi?

  -Dacă îl curăţă? Nu numai că-l curăţă, ci îl face să şi strălucească. Există ceva mai presus decât aceasta? În felul acesta îşi poate plăti păcatele. Vedeţi, pe un criminal îl bat, îl închid în închisoare, îşi face acolo micul său canon, şi dacă se pocăieşte cu sinceritate, se izbăveşte de închisoarea cea veşnică. Oare este mic lucru să-şi plătească prin această suferinţă o socoteală veşnică?

Orice mâhnire să o suportaţi cu bucurie, mâhnirile pe care ni le pricinuiesc oamenii sunt mai dulci decât siropurile ce ni le oferă cei ce ne iubesc. Vedeţi, în Fericiri Hristos nu spune:,,Fericiţi veţi fi când vă vor lăuda”, ci ,,Fericiţi veţi fi când vă vor ocorî” şi mai ales ,,când vă vor minţi din pricina Mea”.Atunci când ocărârea nu este pe dreptate, cel ocărât adună răsplată. Iar dacă ea este pe dreptate, atunci acela îşi plăteşte păcatele. De aceea, nu numai trebuie să-i răbdăm fără murmur pe cel care ne ispiteşte, ci să simţim şi recunoştinţă, pentru că ni se dă prilejul să ne nevoim în smerenie, dragoste şi răbdare.

Desigur, clevetitorii lucrează împreună cu aghiuţă. Vântul puternic, de obicei rupe şi dezrădăcinează numai copacii sensibili, care nu au rădăcini adânci, în timp ce aceeia care au rădăcini adânci îi ajută să-şi adâncească rădăcinile şi mai mult

Noi trebuie să ne rugăm pentru toţi cei care ne vorbesc de rău şi să cerem de la Dumnezeu să le dea pocăinţă, luminare, sănătate şi să nu lăsăm înlăuntrul nostru nici măcar o urmă de ură faţă de ei. Să păstrăm numai experienţa dobândită din ispită, să aruncăm toate otrăvurile şi să ne amintim mereu de cuvintele Sfăntului Efrem Sirul:,,Dacă ţi se va întâmpla să fii clevetit, iar după aceasta se va dovedi curăţia conştiinţei tale, nu te semeţi, ci slujeşte cu smerenie Domnului Care te-a slobozit de clevetirea oamenilor, ca să nu pătimeşti cădere de mirare.” 

 Rugăciune:
Inima mea rosteşte cuvinte mici şi umile, cerând iertare de la toţi din cer şi de pe pământ, pentru greşelile ştiute şi neştiute. Nu am scuze pentru cât am greşit, dar cu tot sufletul meu îmi doresc să iert şi să fiu iertat şi să nu mai greşesc, să mă umplu de iubire pentru întreaga Ta zidire. Amin.
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatist-pentru-iertare-122407.html