Balzac spunea: “A iubi înseamnă a înceta să traieşti
pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea,
bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te
cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei
fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face
fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate,
plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni în sine toate
contradicţiile" .
Pornind de la aceasta ...încă o dată se poate spune că avem ceea ce gândim, viitorul este cum ni-l facem şi merităm ceea ce avem....sau "Pentru mulţi oameni propriile lor
hotărâri sunt pricina nenorocirii lor." aşa cum spunea Esop
.
Când, un tânăr sau o tânără, ajung la o vârstă, se întreabă fiecare
“când, cum şi unde îmi voi găsi jumătatea?” Se spune că fiecare dintre noi are o
soartă, fiecăruia îi este predestinată jumătatea -
sufletul pereche. Oare.... aşa este?!
De
multe ori ne întrebăm: această căutare a sufletului pereche are o
rezolvare concretă în găsirea adevăratei iubiri sau.... este doar o
speranţă?
Da! poţi întâlni sufletul potrivit dacă doreşti, gândeşti că poţi ....şi ..vei putea. Atunci când sufletele celor doi (Ea-El) au ajuns la acele
vibraţii se produce atracţia reciprocă, cei doi parcă, de multe ori nu au nevoie de cuvinte, se înţeleg din priviri şi se completează pentru a forma INTREGUL.
Spun
ca totul e de la Dumnezeu! întotdeauna
mai sunt şi piedici... uneori nu se rezolvă imediat, dar fiecare tânăr sau tânără
trebuie să aibă răbdare..., SĂ IUBESCĂ ADEVĂRAT ADICĂ DEZINTERESAT şi cu credinţă să se roage Bunului Dumnezeu pentru o
soartă binecuvântată. Astfel, rugaciunile noastre sunt auzite, prin mijlocirea
Maicii Domnului, a Sfinţilor, a îngerilor şi cu rugăciunile preoţilor.
Cred că fiecare îşi poate găsi sufletul potrivit, dar...să avem răbdare...să ne cunoaştem mai bine, să fim blânzi şi smeriţi, să ne întelegem, să fim pregătiţi sufleteşte şi să nădăjduim că va sosi momentul ....poate mâine...va fi fericita zi.
Înarmează-te cu răbdare şi pleacă la
drum pentru binele tău... viitorul tău!
UNICUL
BINE!
Credinţa trebuie să fie constantă, să nu
disperăm, Dumnezeu ne ascultă
rugaciunile şi ştie când este momentul cel mai bun. Chiar dacă suferim, suferinţa
trebuie să ne apropie de Dumnezeu.
Intotdeauna când
eşti rănit în dragoste, ai tendinţa să-ţi pierzi încrederea şi speranţa, iar de
durere cei mai multi oameni fac greşeala de a-şi fereca inima, fără să se mai gândească la
Hristos. Dar, fiind
nemulţumit şi fără speranţă poţi face greşeli sau păcate şi nu vezi şi nu simţi
că persoana de lângă tine poate fi chiar
jumătatea ta.
Se spune adesea... „când doi se
ceartă...al treilea câştigă”.
Diavolul, ucigaş de
oameni, atât aşteaptă ca să robească sufletul cu deznadejdea sau disperarea şi
inima să cadă la pământ, pentru a arunca-o în focul cel veşnic şi să ne pierdem
sufletul.
Inima nu poate fi vindecată decât de Dumnezeu şi Dumnezeu o
vindecă desăvârşit, numai să vrem noi. NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU! Pacea si linistea sufletească o putem gasi prin credinţă adevărată!
Trebuie să avem mai întâi încredere în noi,
să ne cunoaştem şi să cunoaştem limitele noastre.
Rugaciunile sunt îndeplinite, functie de importanţa
şi intensitatea dorinţelor.
Da ! Cât de important este să ne
rugăm Domnului ca să ne rânduiasca viitorul soţ sau viitoarea soţie! Dumnezeu
este Stăpânul inimilor noastre şi El Singur ştie cel mai bine care este
jumatatea pentru fiecare. Trebuie doar să ne smerim în faţa Lui Dumnezeu şi să-I
cerem din inima ajutor.
„Iubeste-L
pe Domnul Dumnezeul tău din toata inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată
puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Aceasta este
ordinea şi nu invers.
Pentru ca
iubirea dintre o femeie şi un bărbat să dăinuiască trebuie să fie fără interes
(iubirea adevărată nu asteaptă nimic în schimb), să fie binecuvântată de
Dumnezeu, unirea celor doi să fie prin Sfânta Taină a Cununiei.
In zilele noastre, mulţi
tineri traiesc în concubinaj, refuzând responsabilităţile vieţii de familie şi
încearcă să „fure” doar placerile...
Cu ajutor de la
Dumnezeu, cu binecuvântarea părinţilor, ceremonia
cununiei religioase este foarte importantă ca o căsnicie să funcţioneze şi să dăinuiască.
Noi trebuie să fim un exemplu viu pentru copiii
noştri, pentru aproapele nostru, mai ales cei care am trăit şi crescut de
mici în credinţă.
„Veniţi
la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul
Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi
veţi găsi odihna sufletelor voastre”. Acesta este îndemnul Domnului nostru
Iisus Hristos.
