Am hotărât, inspirată de Dumnezeu, prin ceea ce mi s-a întamplat după un accident, să relatez câteva din experienţele minunate de viaţă, ale mele sau ale altor persoane apropiate, din dorinţa şi necesitatea de a aduce în sufletele oamenilor mai multă încredere şi „arzătoarea bucurie”.
Această publicatie „pentru suflet şi din suflet” doresc să contribuie la sporirea credinţei noastre ortodoxe şi să fie un îndemn către orice român în ascensiunea sa spirituală pentru o viaţă în iubire, pace, lumină şi armonie.
În această perioadă grea pentru omenire este timpul pentru trezirea fiecăruia dintre noi – acea trezire individuală, în primul rând şi, în al doilea rând, formarea constiinţei colective, pentru un viitor liniştit în Pace şi Lumină.
Când sufletul şi trupul ne sunt obosite de lupta de zi cu zi, când speranţa pare că nu se întrevede, când duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ne atacă şi par să câştige, primim, numai prin credinţă, ajutor de la Dumnezeu.
Cu Dumnezeu totul este posibil! Pe tot parcursul drumului vieţii, de la naştere şi până la părăsirea acestui pământ, pentru fiecare dintre noi, Tatăl Ceresc este cu noi şi în noi înşine. Putem începe chiar de acum, să ne rugăm pentru iertarea păcatelor, spor în credinţă şi mântuirea sufletelor noastre. Să încercăm cu sinceritate şi smerenie să-I spunem lui Dumnezeu, în Treime Slăvit, grijile şi necazurile noastre.
Prin sprijinul şi mijlocirea Maicii Domnului, ale tuturor Sfinţilor (în mânăstirile şi bisericile din ţara noastră sunt multe Icoane Făcătoare de Minuni şi moaşte ale Sfinţilor) precum şi cu ajutorul Sfinţilor nostri Părinţi şi prin participarea noastră la Sfintele Liturghii, credinţa noastră sporeşte şi ne întărim pentru lupta noastră cu greutăţile vieţii, rugăciunile noastre sunt auzite şi avem parte de însănătoşirea şi chiar trezirea totală a sufletului.
Prin post, rugăciune, spovedanie şi Sfânta împărtăşanie, fapte bune şi milostenii putem descoperi adevărata bucurie - credinţa în Hristos.
Spunem de multe ori că nu avem timp pentru suflet, pentru rugăciunea de fiecare zi şi atunci se întâmplă ceva..., aşa cum s-a întâmplat şi cu mine, situaţie care îţi schimbă total această gândire materialistă - specifică perioadei contemporane.
Un preot spunea că trebuie să ne gândim la Dumnezeu ca la oxigen: „ai oxigen trăieşti, nu ai oxigen nu trăieşti”.
„Hrana spirituală” este foarte importantă, ne ajută la echilibrarea psihică, purificarea sufletului, la înălţarea noastră sufletească şi chiar la schimbarea punctului de vedere predominant materialist pe care îl avem asupra vieţii.
Lumea în care trăim ne înşeală deseori aşteptările, o percepem uneori răutacioasă şi de neînţeles şi... oamenii nu mai cunosc adevărata bucurie.
Curăţarea sau purificarea sufletului înseamnă înlăturarea energiei negative acumulată, umplerea cu lumina purificatoare pentru înlăturarea întunericului din suflet, cu iubire şi pace interioară şi implicit creşterea vibraţiei energetice.
Un suflet curat (pur) se recunoaşte prin lumina chipului, creşterea bunei dispoziţii şi liniştea care emană adevărata bucurie din interiorul fiinţei.
Iată câteva remarci ale unor oameni celebri, ce rămân valabile în orice timp:
“Viaţa nu este o ştiinţă exactă, este o artă.”- Samuel Butler
"Pentru mulţi oameni propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor." -Esop
Într-adevăr, de cele mai multe ori, rănile sufleteşti ni le provocăm noi înşine prin felul inadecvat în care ne purtăm, ne privim şi ne apreciem.
Din momentul în care începem să ne acceptăm, privindu-ne obiectiv, şi să ne iubim aşa cum suntem dăruiţi şi zidiţi de Dumnezeu, dispar brusc o parte din grijile şi problemele obişnuite (nu te-ai odihnit bine, ai întârziat la serviciu, ai fost blocat în trafic, şeful te ceartă, este mai nervos sau are o zi tensionată, colegii de muncă sunt prost dispuşi, poate din aceleaşi motive ca şi tine, copiii au făcut mici greşeli sau ai avut o discuţie mai aprinsă cu soţia/soţul etc), necazuri pe care le percepeam ca fiind din cauza altora (aproapelui nostru).
Iată cum putem percepe lumea altfel: acceptându-ne pe noi înşine, iubindu-ne aproapele nostru (să încercăm, în primul rând, să-i iubim pe duşmanii noştri), să nu aşteptăm ca ceilalţi să ne ofere dragostea lor, să ne hrănim singuri ca să îi putem hrăni pe alţii.
Să ne acordăm timp în fiecare zi pentru dialogul cu Dumnezeu şi echilibrarea energiei, pentru a avea capacitatea de a împărţi dragostea cu ceilalţi.
Iubirea este o căutare sinceră şi continuă a binelui, armoniei, prosperităţii, frumuseţii – pentru tine şi pentru cei pe care îi iubeşti. Iubire înseamnă uitare de sine şi dăruire totală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu