CU DUMNEZEU TOTUL ESTE POSIBIL!

       Când sufletul şi trupul ne sunt obosite de lupta de zi cu zi, când speranţa pare că nu se întrevede, când duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ne atacă şi par să câştige, primim, numai prin credinţă, ajutor de la Dumnezeu.

      Credinţa o dobândim prin educaţia primită din partea părinţilor, prin oamenii pe care Dumnezeu îi scoate în calea noastră sau prin revelaţie. 
Credinţa este o relaţie firească dintre om şi Dumnezeu. Numai dacă ne acordăm timp în fiecare zi pentru dialogul cu Dumnezeu, dacă Îl chemăm pe Dumnezeu ne alimentăm cu energie divină, cu Lumină şi primim ajutor, milostivire iar în biserică ne conectăm la „izvorul de Apă Vie”- Harul Duhului Sfânt. Astfel, avem capacitatea de a împărţi dragostea cu ceilalţi şi iubirea noastră este pură pentru că Dumnezeu este în noi.

        Pe vremea când slujea părintele Ionică, preot cu mult har de la Dumnezeu, la Biserica Sfântul Nicolae-Udricani, auzisem că era o rugăciune a bisericii care trebuia făcută timp de 3 săptămâni: în fiecare din zilele de luni, miercuri şi vineri.

În timpul acestei rugăciuni se aprindeau 33 de lumânări, aşezate în formă de cruce, se spunea rugăciunea “Tatăl nostru” de trei ori, se făceau 40 de mătănii şi se spunea rugăciunea bisericii în cuprinsul căreia se spunea de către credincios o singură dorinţă către Dumnezeu şi  participa la dezlegările făcute de părintele Ionică (se citeau Moliftele Sfântului Vasile).

    Consider că orice rugăciune spusă din tot sufletul este foarte ajutătoare şi cu atât mai mult cu cât mergi cu încredere, la biserică şi cu speranţa că Dumnezeu te ajută.

Îmi aduc aminte că  era postul Mare al Paştelui şi mi-am pus în gând, pentru prima dată,să încep această rugăciune (eram în concediu de odihnă şi îmi era mai uşor să ajung la biserică).

        Era luni,   în prima zi, când am început această rugăciune, am plecat de acasă cu tramvaiul şi...în drum, spre biserică, mi s-a făcut atât de rău că a trebuit să cobor cu o staţie mai devreme... am mers pe jos şi am zis în gând rugăciunea “Tatăl nostru” până am ajuns la biserica Sfântul Nicolae. Am mers să mă închin la Sfintele icoane, dar îmi era destul de rău, am luat puţina aghiasmă şi mi-am dat şi pe faţă...mi-am revenit puţin atât cât să pot duce la bun sfârşit rugăciunea. Am participat şi la slujba de dezlegari. După ce au fost citite Moliftele Sfântului Vasile m-am liniştit (parcă a fost îndepărtat tot răul) şi am continuat în zilele de luni, miercuri, vineri să merg la biserică şi să-mi finalizez această rugăciune.

In ultima zi,  vineri, pentru mulţumire, se aducea câte ceva de mâncare (mâncare de post sau de dulce dacă era scris "harţi"  în calendar) şi se împărţea pentru un azil de bătrâni.

La scurt timp, dorinţa mea, spusă în cadrul rugăciunii, a fost îndeplinită; am fost anunţată că s-a aprobat transferul meu de la institutul la care lucram la un Serviciu specializat pe probleme de protecţia mediului  din cadrul unei instituţii de stat. Era o perioadă grea pentru familia mea, în aprilie-mai 1998, lucram în cercetare...aveam un salariu mic.

Ce binecuvântare îţi aduce, în suflet, o astfel de veste! Transferul la acel moment era exact ce trebuia să se întâmple... aveam mare nevoie de acestă schimbare şi iată că Dumnezeu ştie exact când este nevoie!

      Spun, cu toată tăria, că Dumnezeu ne ascultă rugăciunile şi că suntem salvaţi din situaţii mai grele; prin credinţă realizăm totul!

Credinţa arzătoare ne ajută să trecem cu bine peste toate greutăţile vieţii.

            A doua oară când am făcut rugăciunea aceasta, locuiam încă în garsonieră toată familia compusă din 4 membri. Am început să căutăm un apartament cu trei camere... ceva mai convenabil, pentru că nu dispuneam de o sumă de bani prea mare ca să o oferim, ca diferenţă, după vânzarea garsonierei.

          Zadarnice erau toate căutările, apartamentele cu trei camere erau destul de scumpe pentru noi şi ...chiar dacă vindeam garsoniera mai bine, tot ne trebuiau mai mulţi bani. Dar nu mă lăsam doborâtă...aveam nădejde şi îmi spuneam...Dumnezeu ne va ajuta!

M-am hotărât să merg din nou la Biserica Sfântului Nicolae –Udricani şi să fac acea rugăciune, cu 33 de lumânări. Era tot în postul Mare al Paştelui şi într-adevăr am reuşit, cu ajutor de la Dumnezeu, să vindem garsoniera şi să ne cumpărăm un apartament cu trei camere pentru care am făcut eforturi, dar toate evenimentele se derulau, în mod organizat şi se legau: în aceeaşi zi, am eliberat garsoniera, ne-am mutat lucrurile cu un camion , pe care l-a găsit, la mica publicitate, o prietenă la care am apelat, băiatul cel mare era plecat în excursie şi în apartamentul nou nu era finalizată lucrarea de renovare (două camere erau zugrăvite)...şi câte şi mai câte, căci Dumnezeu ne trimitea, la timp, omul potrivit şi ajutor imediat!

Dumnezeu răspunde la rugăciunea rostită din inimă!

Uneori ni se îndeplineşte o anumită dorinţă, mai târziu decât am vrea noi, pentru că Dumnezeu ştie exact când, cum şi unde trebuie să se întâmple... nu când şi cum am vrea noi!

Menţinând legătura permanent cu Dumnezeu, atât la greu căt şi la bine este spre binele nostru: avem sufletele liniştite, pace, armonie şi lumină interioară.

Cu Dumnezeu totul este posibil!