Suntem credinciosi?!!!

Zilele care au trecut, după tragedia cu micuţul Ionuţ (Dumnezeu să-l odihnească în pace!), am asistat la dezbateri aprinse în cele doua tabere formate: una de partea copiilor şi alta de partea câinilor maidanezi. 
In plus, subiectul Roşia Montană a reuşit să dezbine pe români tot în doua tabere reprezentative: una de partea neînceperii exploatării în Roşia Montană iar alta de partea continuării proiectului minier de exploatare, cu cianuri, la suprafaţă. (Puteti afla mai multe despre acest subiect din emisiunile TV cu reprezentanţii Academiei Române).
Am demonstrat şi demonstrăm că nu suntem adevăraţi credincioşi, ne lipseşte iubirea de aproapele nostru, iubirea de neam şi ţară....aşa cum ne-a poruncit Dumnezeu.

De mai mult timp am uitat să trăim împreună fericiţi!
In această perioadă de criză, atât economică cât şi spirituală, ar trebui să reînvăţăm respectarea acestei porunci :Iubeşte-ţi aproapele ! 
Cred că toate problemele s-ar rezolva mai uşor cu iubire, răbdare, respect faţă de apropele nostru şi iubire de ţară!!!
Spunem că iubirea poate fi definită astfel - înseamnă a dărui, a uita de tine, a te pune în slujba aproapelui tău, a fi alături la bine şi la rău aproapelui, înseamnă a scoate la iveală adevărata valoare a virtuţilor: credinţa, nădejdea, bunătatea, smerenia….

A fi aproape la bine şi la rău...oare ce demonstrăm noi?!!
 Intr-un astfel de cadru, mă gândeam că Domnul nostru Iisus Hristos ar fi fost plin de compasiune, iubire, bunătate şi protecţie! 
Mă refer şi la familia micuţului care are nevoie să fie ajutată să treacă peste greaua suferinţă şi încercare...
Astfel de evenimente nefericite ne aduc aminte că am uitat să ne bucurăm de viaţă şi să ne folosim pentru binele nostru, al românilor, cu înţelepciune, de ce ne-a dat Dumnezeu!

Unde este Duhul blândeţii acolo este Dumnezeu!
Să redescoperim bucuria de a trăi în iubire de neam şi ţară!
Aşa cum ne doreşte marele nostru poet Mihai Eminescu  în poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Putem să ne reînoim, să reînvăţăm adevărata iubire de neam şi ţară având credinţă în Dumnezeu! Nimic fără Dumnezeu !!!