Prigoana comunista - Decretul 410 din 1959 (partea a II -a)

Minunea salvării  Mânăstirii Nămăieşti, de prigoana comunistă 

După primirea mesajului divin, maica Stareţa  Filofteia, greu încercată, în acea perioadă, a avut încredere deplină, dând slavă din inimă Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului : "Eu cred că aşa o să se intâmple", spunea ea,  îndemnând măicuţele la rugăciune susţinută.Maicile nădăjduiau că vor rămâne la Mânăstire fiind protejate de Dumnezeu prin Maica Preacurată ...Şi a aşa a fost!

În seara  următoare,  maicile s-au adunat în Mânăstire şi au înălţat, cu multă evlavie si cu credinţă, rugăciuni către Maica Preacurată.

Era trecut de miezul nopţii, toate maicuţele erau în Mânăstire la rugăciune.....una dintre maici a trebuit să iasă afară şi.......

"...Privind atunci spre poartă, 
    O, Doamne ce-i e dat să vază,
    Doi îngeri cu săbiile-n mână,
    În faţa porţii se aşează.

                                                Speriată maica se întoarce,
                                               Să spună măicuţelor ce a văzut,
                                               Iar stareţa şi de astă dată
                                               Fără îndoială a crezut.

                                                                                         Cuprinsă apoi de mari emoţii,
                                                                                         Răspunse-nmărmurită:
                                                                                    sunt sigură c-au fost Sfinţii Arhangheli
                                                                                        Evlavia-mi la ei este nemărginită!"
 

                             (fragment din Decretul 410 - de Maica Ana Lucia Nedelea Stareţa Mânăstirii)

De atunci şi până astăzi, în semn de mulţumire, maicile au decis ca-n fiecare seară să citească Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Arhanghelii au fost şi au rămas păzitorii Mânăstirii şi cu săbiile lor au făcut scut împotriva autorităţilor vremii.

Dar...linistea nu a fost deplină... căci într-o zi ...maicile au fost anunţate că trebuie să fie  pregătite să părăsească Mânăstirea şi... autoritatile vremii, în ziua anunţată, au trimis un camion să le preia pe măicuţe. 

Conform documentelor, în pofida tuturor amenintărilor şi a abuzurilor, în perioada aprilie - noiembrie 1959, din toţi cei vizaţi (călugări şi călugăriţe), comuniştii au reuşit să alunge aproape jumatate.

Acel camion trimis să preia pe maicuţe nu a putut ajunge......Pronia Divină a intervenit ...şoferul s-a rătăcit şi ...cu toate eforturile nu a putut găsi drumul spre Mânăstire.
A doua zi, un alt şofer, ce locuia în zonă şi cunoştea bine locul, a preluat această misiune ....dar. ...ce să vezi.....Minune ...şi de această dată camionul nu a putut ajunge ....nu putea urca pe drumul ce ducea la mânăstire .....soferul a încercat să forţeze...şi .....maşina era gata să ia foc....a trebuit să facă cale-ntoarsă iar şefii vremii au vrut să mai încerce o dată... dar ghinion ..că şi această încercare a eşuat, pe loc ...maşina s-a blocat...şi-atunci au înţeles că Mânăstirea este straşnic ocrotită.

Sătenii au făcut tot ce  au considerat ca să le ajute pe maicuţe şi... iată! conduşi de un om inspirat, cu carte şi de frunte, au înfiinţat un colectiv (C.A.P.) şi au înscris în colectiv alături de femeile din sat  toate maicile  ..şi astfel Mânăstirea s-a salvat..
Strategia a fost genială:

"Şi patriarhul a fost uimit
Cum mintea a putut să -i inventeze,
O strategie genială,
Ca maicile şi mânăstirea să salveze.
                                       

......Căci colectivul în acea vreme,
Era o institutie de care,
Se tine seama cu respect 
Si membrii ei aveau onoare."

(fragment din Decretul 410 - de Maica Ana Lucia Nedelea Stareţa Mânăstirii)

Şi astfel, autorităţile vremii nu au putut să izgonească pe  măicuţele Mânăstirii Nămăieşti, membre de seama ale CAP-ului...căci această mare realizare ...colectivul proaspăt înfiinţat nu putea fii desfiinţat!