"-…Astăzi, iubiţi credincioşi, este un fel de bătaie la uşa începerii Postului Naşterii. Nu mai e mult şi intrăm în el. De aceea, Duhul Sfânt a orânduit aşa, ca Evangheliile să pregătească terenul sufletesc al credincioşilor şi să vadă toţi, cam cum gândeşte Dumnezeu că este bine să facă creştinii ca să se mântuie.
Fiecare Evanghelie cuprinde, în sine, o idee, un sfat, un îndreptar pe care Însuşi Dumnezeu ni-l dă nouă: fie că spune o pildă, fie că spune direct - este tot Adevărul fiindcă l-a spus Dumnezeu.
Astăzi, iubiţi credincioşi, se pregăteşte postul. Cum? Prezintă două exemplare: un fariseu şi un vameş. Fariseul era din clasa superioară, înaltă, a evreilor, a iudeilor care aveau un regim, oarecum, aparte şi ei se socoteau cei mai zeloşi, cei mai pe linie în învăţătura Legii, a Vechiului Testament, a ceea ce a lăsat Moisi, adică Dumnezeu prin Moise...........De aceea, Mântuitorul prezintă pe fariseu cum vine în faţă, în templu, merge în faţă, cum ar fi aici.. cum sunt copiii aceştia şi descrie Mântuitorul cum se roagă el:
“-Mulţumesc Doamne, că nu sunt hrăpăreţ...că nu sunt desfrânat ...în sfârşit.. că sunt moral, dau zeciuială din toate, postesc de două ori pe săptămână…”
Şi ca un fel de corolar, de mândrie peste toate şi de dispreţ…se întoarce şi spre vameş care era în fund acolo în templu, la spate şi zice: “- Şi nu sunt nici ca acest vameş! Eu nu-s ca el!”
Iar vameşul la spate, lângă uşa, nu cuteza să ridice capul în sus, privirea spre cer şi–şi bătea pieptul, în sensul că se căia de păcatele lui şi striga, în sinea lui : “Miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Iartă –mă pe mine, păcătosul!”
Iată că Mântuitorul nu numai un Om, însăşi Dumnezeu la care ne vom duce să ne judece, El însuşi spune: “Adevăr vă spun vouă că acesta din urmă, vameşul, s-a întors mai îndreptat la casa lui, decât fariseul.” şi spune de ce: “pentru că tot cel ce se înaltă pe Pământ, la oameni, înaintea lui Dumnezeu se va smeri, se va umili! şi tot cel ce se smereşte pe sine, aici, mai ales la oameni, înaintea lui Dumnezeu se va înalţa!”…şi daţi-mi voie să zic cuvântul ăsta: se va înălţa şi se va mântui!
O mare greşală face lumea: că foarte mult îi pasă de ce impresie face la oameni.De fapt, iubiţi credincioşi, dacă un om e cinstit, îşi are o conduită a lui, aşa-i şi în casă, aşa-i şi pe stradă, aşa-i şi în adunări cu oamenii, aşa-i şi în familie cu copiii lui ...îl ştie toţi: stai că pe tata nu-l duce, tata nu umblă cu minciuni, tata nu pune mâna, tata nu e imoral.. şi atunci, copiii sau mama, copiii ştiu lucru fără beţisor, fără palme nu se pretează şi nu face ce alţi copii îndeamnă şi alţii fac, pentru că de multe ori în casă văd asemenea dezordini…de unde să ia exemplu când e mic, e crud !? atunci prinde ce vine în fapta sufletului său !
De aceea, vedeţi câtă greşală faceţi, iubiţi părinţi, dacă nu aveţi grijă, măcar în ochii copiilor dumneavoastră, să nu faceţi sminteli, să nu vă întinaţi, să nu grăiţi ceea ce nu se cuvine, căci faci, celui mic, un vocabular murdar. Unii se simt ei să-i înveţe fel de fel de lucruri meschine şi frivole şi murdare. Când îi aude gura lui curată că spune un lucru murdar...atunci se bucură. Asta înseamnă că tu ai în tine ceva murdar!
Iubiţii mei, noi acuma suntem la biserică nu suntem la o oră de conduită morală...sau, în sfârşit, de corectare...eu mă găsesc în familie cu dumneavoastră şi vă spun ce doreşte Dumnezeu cu noi toţi.
......Hristos este acuma pe Sfânta Masa...şi este preamărit, este deja arătat la lume, că a biruit crucea Lui, a biruit doctrina Lui, învăţătura Lui, a biruit El lumea.....
Dumneavoastră care veniţi şi staţi cu atâta drag la Liturghia Lui Hristos, nu trebuie să luaţi decât ceea ce, exact, spune Mântuitorul: deci El înfăţisează două închinări una cu mândria fariseului care se laudă că posteşte, că nu-i desfrânat...Eh! mândria aceasta a smerit-o Dumnezeu când îl prezintă pe vameş, care săracul smerit îşi cerea iertare pentru păcate şi nu se lăuda cât posteşte şi cât de curat este şi zicea „Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” Toţi de la unul până la....de la A până la Z, toţi suntem păcătoşi.
Am mai spus şi repet, când veţi merge să vizitaţi Bucovina, să vă abateţi şi pe la Mânăstirea Voroneţ, care este o perlă a ortodoxiei şi a lumii!
Ştiţi bine că, din punct de vedere cultural, albastrul de Voroneţ este unic în lume! N-a putut fi tâlcuit, nici acum!
Pentru ce? Pentru cei care au zidit mânăstirea, pentru cei care au ctitorit mânăstirea şi care a zidit-o şi care a pictat-o, a făcut-o cu post, cu rugăciune şi cu viaţă curată! Iată cum Dumnezeu le-a răsplătit dragostea, cu toate vijeliile, toate zăpezile, furtunile, ploile ..inspirat de sute de ani...parcă a pictat-o anul acesta!
Acolo se vede postul şi rugăciunea şi viaţa curată! Acolo se vede, scuzaţi-mă, şi evlavia celor de acolo, a creştinilor de acolo.
Mă bucur că şi astăzi, a semănat Dumnezeu, cum vedem şi aici. De ce facem predică?..alături de ei sunt atâţia închinători vechi. O spun, ca să se vadă cum lucrează Dumnezeu în omul care este cinstit, care iubeşte pe Dumnezeu şi credinţa şi biserica şi neamul lui! Toate acestea... e un tot întreg, în amănunt eu nu pot intra, la fiecare, în casa lui şi să spun ce să facă, dar intru cu aceste sfaturi retransmise de la Dumnezeu.
Nu-L ascultaţi pe Dumnezeu, rău veţi face! Cine nu-L ascultă, cine nu-şi îndreaptă viaţa, după sfaturile Lui şi a Evangheliei Lui...greşeşte!
Aşa, la Voroneţ, cum vă spuneam, la intrare este raiul şi iadul pictate şi în faţă apare un tânăr care trei sferturi este intrat în rai... dar, în mândria lui şi în dispreţul faţă de altul, priveşte peste umăr.. aşa, hei!..ăştia sunt păcătosi, eu sfânt, eu sunt curat..şi diavolul găsind acest vierme al mândriei, în inima lui, îl trage, cu ranga îl trage de sus, drept în smoală! Toate sunt simboluri. Toate arată cum este.
Dar, Adevărul, iubiţi credincioşi, este unul şi acelaşi! Pentru a putea fi înţelese evangheliile şi cuvântul Lui Dumnezeu, El foloseşte pilde.
Dar, vă rog să reţineţi: acel care se înalţă pe sine, acum, într-o mândrie de aceasta lumească, plină de bani, de mărire, de orgoliu - cine este el, mare, serviciu mare, se supune la el, se pleacă la el...odată cu banul mult şi cu averea multă, alunecă la păcat: la închinări, la curvii, la beţii, la desfrânări şi ..iată-l! că se socoate sus şi bun ...să-l ispitesc, să-l flatezi şi tu mă: îi merge bine! Deşi se desfrâneză, că biserica spune una şi ăsta face alta şi totuşi îi merge bine! Unde îi merge bine? Pe pământ! dar pământul ăla îi lunecă, sicriul merge peste pământ..se bagă în pământ, cu tot ce a avut, cu toată lauda, cu toată beţia, cu toată curvia lui, cu toate fărădelegile lui. Dar şi aici reţineţi – aici, Mântuitorul aplică ceea ce spune în pildă:
-Cel care se înalţă pe sine, pe Pământ, numai de ochii oamenilor, se va smeri în faţa Lui Dumnezeu, ca şi acel tânăr de la Voroneţ, va fi coborât în iad!
Să ne ferească Dumnezeu, iubiţi credincioşi, de această sinusoidă a vieţii, să ne înălţăm bine spre Dumnezeu şi din belşug, din avut, din ceea ce-i nedrept şi din patimi să coborâm în iad, pe veci!
Reţineţi cuvântul “pe veci” că acea fericire lumească, acea înălţare lumească este trecătoare, este provizorat şi sănătatea noastră este trecătoare şi bolile noastre sunt trecătoare! Dincolo, să câştigăm statornicia rămânerii în fericirea veşnică!
Căci toate acestea, cum zice Cântarea, toate sunt deşartăciuni - cele omeneşti. Câte nu rămân după moarte? Nu ne însoţeşte bogăţia şi frumuseţea, că venind moartea toate acestea pier.
Iubiţi credincioşi, nu vreau să plecaţi cu această stare cumva..de îngrijorare, pentru dumneavoastră, se va împlini partea care ar spune Mântuitorul:
..”şi tot cel ce se smereşte pe sine, (fie că el se smereşte şi este smerit, adică este modest, fie că viaţa îl smereşte, îl mai decade, îl mai smereşte că nu mai e starea aceea să aibă cât a avut sau cât ar fi dorit, deci este puţin umilit de soartă). Tot cel ce smereşte, se smereşte - se va înalţa!” Unde? În cer! Dumnezeu va scoate cu al Lui magnet dumnezeiesc, va scoate pe toţi ai Lui, toţi care-L iubesc, toţi care pe pământ sunt socotiţi puţin mai neserioşi la cei serioşi cu păcatele. Sunt seriozităţi şi seriozităţi!
Dragii mei, Maica Preacurată o rugăm, căci Ea -este după mine, aceea care limpezeşte mintea noastră, în inima noastră, în trupurile noastre, limpezeşte calea pe care trebuie să o urmăm!
Să o rugăm pe Ea, ca acum înainte de a intra în Post să ne facă o îndreptare cum ştie Ea şi cum poate Ea! Iubiţi-O, vă rog! Rugaţi-vă la Ea şi la bine şi la rău!
............Fie ca duhul vameşului, de astăzi, să intre în inima noastră şi să ne ajute ca ocolo, unde a fost sărmanul Lazăr, oropsit de bogatul nemilostiv şi de ceilalţi. (numai câinii îi lingeau bubele şi-l mai mângâiau, că mâncarea şi fărâmiturile ce cădeau de la masa boierului, greu ajungeau până la el!)
Zic! să urmăm gestul lui, Duhul smereniei Lui Hristos şi atunci de mână cu Maica Preacurată, cu învătătura bisericii noastre strămoşeşti, cu evlavia la Sfintele moaşte, la Sfinţii noştri români şi străini, să ne ajute Dumnezeu să ne întâlnim cu toţii şi în Catedrala din Cer! Amin!"
(din Predica Părintelui Ioan Iovan -despre mândrie şi smerenie- Duminica Vameşului şi a Fariseului)
