Powered By Blogger

4 octombrie 2017

RESPECTUL DE SINE



Scriu despre acest subiect inspirat de o anumita carte pe care am citit-o de mai multe ori in decursul ultimilor ani, si mai ales de propriile studii referitoare la RESPECTUL de sine in viata de zi cu zi.
Importanta acestui aspect nu e greu s-o observi atunci cand multi oameni pusi in fata unor situatii noi bat in retragere, si nu pentru ca nu ar vrea sa faca lucrul respectiv ci pentru ca nu au increderea ca il pot face. Spre exemplu sunt persoane, si sigur tu cunosti, care isi doresc sa obtina permisul de conducere dar nu au increderea ca o pot face. Desi sunt perfect sanatoase din punct de vedere medical, increderea ca vor reusi sa obtina noile abilitati necesare pentru sofat, le lipseste.
Din pacate, societatea nu cultiva aspectele necesare unei vieti pline de increderea de care oamenii au nevoie, caci asta ar insemna putere mai mare de decizie pentru individ. Si cum ar putea fi controlat un individ care e sigur pe el? Cine ar mai accepta sa stea cu capul in pamant si sa urmeze turma, cand stie ca el insusi poate fi liderul care sa conduca turma?!
Iar, ca de obicei, abia cand esti intrat in rahat pana peste cap, realizezi in sfarsit ca trebuie sa faci ceva. Viata ta nu poate fi la fel in continuare si vrei si tu sa conduci masina care ti-o doresti, sa ai casa la care visezi si o familie fericita langa care sa traiesti. Si ca sa faci asta, realizezi instant ca ai nevoie de incredere maxima in fortele tale, ca poti face asta. SI POTI! 
Mintea ta este capabila de lucruri pe care nu ti le-ai imaginat in viata ta ca este posibil. Si daca nu ma crezi, uita-te la acei oameni care nu au fost dotati cu super puteri la nastere, oameni simpli, de care se stie ca nu aveau cu ce sa se incalte si care acum sunt foarte bogati. Ingredientul de baza a fost increderea cu care se privea in oglinda si nu norocul sau alte prostii de genul acesta in care oamenii au tendinta sa creada.
Increderea in sine este vindecatoare! Sunt studii pe aceasta tema si le gasesti cu o simpla cautare, in care ai sa vezi cum oamenii cu incredere in ei se vindeca mai repede, in timp ce altii care credeau ca sunt slabi se vindecau intr-un timp mai lung.
Ce pot face sa am mai multa incredere in mine?
De multe ori problemele care cauzeaza o incredere scazuta sunt provocate de anumite traume, iar in aceste cazuri recomand sa se ceara ajutorul specialistilor in domeniu. Te asigur ca sunt foarte multi oameni care apeleaza la serviciile psihoterapeutilor si psihologilor, iar rezultatele sunt uimitoare.
Pentru noi ceilalti care am lasat scoala sa ne strice educatia, recomand formarea de obiceiuri care intaresc convingerea ca te poti baza pe tine, plus cititul cartilor din domeniul dezvoltarii personale. Din ce motiv spun sa-ti formezi obiceiuri? Hai sa vedem: 

  • Vrei nu vrei, creierul nostru face ceea ce este educat sa faca. Si asocieaza fiecare intamplare cu o emotie. Bun! Intr-o zi, te trezesti de dimineata si uitandu-te la tine in oglinda iti spui ca e timpul sa mergi la sala. Dai cu apa pe fata, faci o laba, bagajul si pleci. Pe drum, te intalnesti cu unu altul si faci cu totul altceva decat ceea ce ti-ai propus. Totul e in regula pana cand, deodata realizezi ca tu trebuia sa mergi la sala si nu la cafea. Simti o usoara dezamagire si cu mana pe inima spui ca azi te-ai luat cu altele dar maine „sa moara capra vecinului de nu ma duc la sala!”. Si su’priza este ca nici maine nu te duci. Ha!Ha!Ha! Ceea ce ai pierdut din vedere este faptul ca, creierul tau asa e invatat sa faca. Ti-ai invatat creierul sa spui una si sa faci alta. Iar emotia care s-a creat nu e in nici un caz de incredere si mai degraba de neincredere. Azi asa maine asa, ai ajuns ca acum nici tu sa nu te crezi cand spui ca faci ceva. Si uite asa ti-ai pierdut o parte din increderea in tine.

  • Pe de alta parte un om care face ceea ce spune si isi respecta angajamentele, are o incredere mai mare in el.
Un alt obicei este sa te inveti sa-ti vorbesti frumos chiar si atunci cand gresesti. Nu poti avea incredere in tine daca mereu te judeci si te consideri cel mai prost. Ai putea sa inveti din greseli in loc sa te judeci si atunci ai parte de incredere mai mare in tine.
Alt obicei foarte important, este sa-ti respecti valorile, dorintele si rationamentul. Un respect sanatos fata de sine are legatura cu rationamentul, realismul, intuitia, creativitatea, independenta, flexibilitatea, abilitatea de a menegeria schimbarea, disponibilitatea de a admite (si de a corecta ) greselile, bunavointa si capacitatea de a coopera.
Invata sa-ti dezvolti aceste calitati de mai sus, caci de acest aspect este legata si calitatea vietii pe care o ai ca individ si respectul de care ai parte de la ceilalti. De regula oamenii cu un respect scazut fata de sine sunt adesea ignorati si respinsi in timp ce persoane cu incredere in ele sunt apreciate si dorite de catre grup.
Nivelul respectului de sine are implicatii profunde asupra fiecarui aspect al existentei noastre: cum ne desfasuram activitatea la locul de munca, cum ne purtam cu ceilalti, cat de sus putem ajunge, cat de multe putem realiza - si, în plan personal, de cine exista sanse sa ne indragostim, cum interactionam cu familia, dar si ce nivel de fericire personala atingem.
Retine!
Daca ma respect pe mine si le cer celorlalti sa ma trateze cu respect, trimit semnale si ma comport astfel incat ceilalti sa reactioneze adecvat. Cand acestia o fac, reintaresc si confirm comportamentul meu initial. Daca imi lipseste respectul fata de mine si accept lipsa de amabilitate, abuzul sau exploatarea din partea celorlalti ca fiind ceva firesc, transmit inconstient un mesaj, iar ceilalti ma vor trata asa cum ma tratez si eu. Cand se intampla acest lucru iar eu nu fac nimic sa il schimb, respectul meu fata de mine se deterioareaza si mai mult.
Valoarea respectului fata de sine nu consta doar in faptul ca ne permite sa ne simtim mai bine, ci si sa traim mai bine - pentru a reactiona in fata provocarilor si oportunitatilor cu mult mai multe resurse si mult mai adecvat.

Sursa:  alphamen.ro

P.S.:    Am făcut mici corecturi textului, pe care le găsiţi scrise...în format cursiv!
       Cred că biserica este cel mai bun cabinet psihologic şi un bun duhovnic este psihoterapeutul indicat...atunci când esti debusolat şi te subapreciezi. 
           "1. Fii stăpân pe tine însuţi şi vei stăpâni lumea.
             2. Viaţa este duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu.
             3.Oamenii au fost făcuţi ca să fie fericiţi, şi numai acela care se simte pe deplin fericit este într-adevăr vrednic să-şi spună: "Am îndeplinit porunca lui Dumnezeu pe acest pământ." Dreptcredincioşii, sfinţii, mucenicii au fost cu toţii fericiţi. "
                                                                                                            - Feodor Dostoievski



4 august 2017

Dictatorii din casă

"Cele mai mari tristeţi, accidente, le-am văzut la oamenii care au crezut că au autoritate asupra celorlalți oameni. Este foarte important să înțelegem că sensul nostru pe pământ nu este să-i schimbăm pe ceilalți, ci să-i răbdăm pe ceilalți. Eu nu ştiu vreun om care să se schimbe în urma tensiunilor provocate de un alt om. Nebun e omul care-şi închipuie că poate să schimbe pe alții în jurul lui; eu sunt duhovnic, câteodată mai frizez nebunia şi mă gândesc că omul se poate schimba, dar în cele mai multe cazuri pare o alergare după vânt.
Când ai impresia că omul s-a schimbat puțin, când ai impresia că lucrurile au intrat pe un făgaş normal al vieţii, atunci se rupe totul. Omul este cea mai mare surpriză pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ şi, mai mult decât atât, nu celălalt, ci chiar noi înșine.
E important să înțelegem mecanismul lucrurilor. Vine omul la spovedanie şi zice, săracu’: “eu sufăr numai din pricina celuilalt, mă scoate din minți, mă enervează…”, toți sunt vinovați în jurul tău numai tu eşti drept şi bun. Nimeni nu te poate face să suferi decât dacă tu eşti dezechilibrat adânc în sufletul tău! Ceilalți din jur nu sunt “animale de companie” care să te scoată din plictiseală, nu folosi oamenii în interesele tale.
Nu există pe pământul acesta preocupare mai plină de sens, decât căutarea lui Dumnezeu! Restul lucrurilor sunt surogate, mai devreme sau mai târziu ajungi la capătul lor… te saturi şi de un om, şi de o situație, şi de profesie. Nu există un alt lucru care să ne dea nouă un sens adânc, care să ne preocupe întreaga viață. De aceea cred că avem nevoie de spiritualitate, de credință, pentru că doar credința este singura, în măsura să ne scoată din îmbolnăvirea sufletească.
Ortodoxia propune căsătoria ca şi cale pe care păşeşti ca să topești ego-ul din tine, un exercițiu zilnic care te ajută să renunți la orgoliile şi ambițiile tale, căci acolo unde începe topirea ego-ului, coboară Dumnezeu. Omul începe să sfințească sufletul lui. Într-un om care luptă permanent cu el şi cu patimile lui încape Dumnezeu.
Sunt foarte mulți oameni care, din păcate, trăiesc împreună, dar în totală singurătate. Dacă închei viața lângă un om pe care aproape că-l consideri străin, să ştii că acolo e un eșec, nu o virtute. E ca şi cum în inima ta ai fi divorţat demult, chiar dacă nu ai semnat actele de divorț. Nu ţi-ai asumat omul de lângă tine, nu l-ai iubit, n-ai avut milă de el, doar l-ai învinovățit de nefericirea ta. Când însă vezi căsătoria ca pe o cale de desăvârșire ştii că sunt necesare micile certuri, sunt necesare toate conflictele minore, pentru că în ele îmi manifești tăierea voii. Dacă vrei să pornești în căsnicie un demers al dreptății, tocmai pornești spre un eșec.
Trăim frustrări şi eșecuri monstruoase pentru că nu plecăm la drum cu “temele făcute”, pentru că ni se vând iluzii teribile despre dragoste şi despre căsnicie. Ştiu cupluri care o ţin în ceartă şi jigniri de dimineață până seara. Eu nu cred că asta înseamnă să-ţi porți crucea, să-ţi asumi un om, că asta înseamnă căsnicie. Domnul nu a făcut aşa! El i-a privit pe toți cu milă şi iubire. Se mai poate repara ceva ce cu timpul s-a rupt între doi oameni? Da, dar efortul este unul foarte mare şi ambii soți trebuie să înțeleagă că încep un proces de vindecare. Majoritatea oamenilor divorțează pentru că nu au un duhovnic. Eu aşa cred. Mântuirea este un act de cunoaștere, de împărtășire reciprocă, omul se trezește la conștiința veșnică.
Avem nevoie de credință. La biserică nu vei găsi oameni drepți, fără păcate, ci în biserică intră oamenii ce înțeleg sensul vieții lor, oamenii ce au o dorință de desăvârșire şi care vor să lupte în fiecare zi pentru asta. Un om care crede în Dumnezeu, care şi-a așezat viața în Dumnezeu, chiar de are căderi, este un om care odihnește mulți alți oameni din jurul său, care aduce pace în casa sa, în viața sa. Un om însă care de dimineață până seara se plânge numai şi numai de durerea lui, de viața lui tristă, de problemele lui, care vorbește numai despre el, este un om care plictisește, obosește pe ceilalți din jur.
Egoismul este de două feluri: un egoism barbar, primitiv în care îi iei mâncarea celuilalt din faţă ca să o mănânci tu şi un egoism fin, subțire în care tu te consideri buricul durerii, al suferinței, nu te interesează de nimeni şi de nimic în afară de suferința ta. Toată ziua te plângi de cât de rău o duci, de cât de răi sunt oamenii şi de cât de urât se poartă cu tine şi de cât de grea e viața ta… aici este o formă demonică de egoism, în care nu ajuți pe nimeni, nu odihnești niciun om, nu ieși deloc din tine să întâmpini pe cineva.
Pacea lui Dumnezeu odihnește omul şi e mare lucru să te poți odihni lângă un om. Așadar, când vă căsătoriți, căutați în primul rând un om lângă care să te odihnești şi pe care să-l poţi odihni, având ca punct de plecare PACEA. N-o poți controla în celălalt, dar în tine sigur poți pune pace.
Sunt convins că nimeni nu fuge de omul păcii, de omul care tot timpul e vesel, cu chipul vesel, cu firea veselă… eu cred că Mântuitorul aşa era, foarte viu, vesel cu inima…"
preot Visarion Alexa

17 iulie 2017

Rugăciune pentru izbăvirea de frică și de tulburare sufletească

Rugăciune pentru izbăvirea de frică 

și de orice tulburare sufletească


Rugăciuni începătoare
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău.
Apoi se spune din toată inima această rugăciune, formată din stihuri ale Psalmilor lui David:
Dumnezeule, întru numele Tău mân­tuiește-mă și întru puterea Ta mă ju­decă. Dumnezeule, ascultă rugă­ciunea mea; pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine și mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea și m-am abă­tut. Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut asupra mea. Temere și cutremur au venit peste mine și întunericul m-a acoperit.
Doamne, Dumnezeul mântuirii me­le, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugă­ciu­nea mea; că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat!
Miluiește-mă, Doamne, că nepu­tin­­­cios sunt! Vindecă-mă, că s-a tul­bu­rat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nop­țile îmi stropesc patul cu lacrimile mele și în ele îmi scald așternutul.
Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăj­­duiește spre Dumnezeu și mă voi măr­turisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu.
Domnul este luminarea mea și Mân­­tuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?
Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea și scă­pa­rea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu. Amin.
Sursa: Doxologia

29 ianuarie 2017

Să vă iubiţi şi să nu mai cârtiţi!!!

"Să va iubiţi şi să nu mai cârtiţi!!!"
         Acesta este mesajul primit,din partea Maicii Domnului, de către mama mea. 
Mama mea a fost în spital, anul trecut, şi după un atac cerebral, când a fost vizitată de Măicuţa Domnului, şi-a revenit miraculos...acum este bine! Slavă Lui Dumnnezeu!!!
       Mi-a relatat cum i-a apărut Maica Domnului, de o frumuseţe sclipitoare, îmbrăcată în veşminte luminoase, şi acesta a fost mesajul cu care s-a întors din comă: "Să vă iubiţi şi să nu mai cârtiţi!!!"
         Cuvintele sau tălmăcirea cred că sunt de prisos.Toţi ar trebui să reflectăm la acest mesaj! 
         Dumnezeu este iubire!!! Dacă am reuşi să ne iubim aşa cum ne iubeşte Dumnezeu, totul ar deveni mai frumos, am putea avea pace şi linişte în sufletele noastre.
        Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina spunea "Necredinciosul este foarte nefericit, întrucât nu are nădejde, care este tovarăşul necesar pe drumul lung al vieții. Este nefericit fiindcă nu are iubire de oameni şi fiindcă este lipsit de frumuseţea icoanei Creatorului, pe care o descoperă credinţa."
         A cârti -  A-şi exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absenţa celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). (sursa: https://dexonline.ro)

Motto:    Iubiţi-vă, fiţi cu Dumnezeu! Nu fiţi cârcotaşi!!!