În 2007, în postul Paştilor, chiar de Sfânta Sărbatoare a Floriilor, când prăznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, am mers cu câteva colege la Mânăstirea Recea, acolo unde slujea Părintele Ioan Iovan.
Mânăstirea era plină de oameni veniţi din toată ţară.
A fost o adevărată binecuvântare! Dumnezeu mi-a dat şansa ca să merg în acea zi de sărbătoare, să particip la slujbă la Mânăstirea Recea şi să mă bucur de reîntâlnirea cu Părintele!
A fost o zi memorabilă de o încărcătură deosebită, ca toate slujbele la care era prezent şi predica părintele Ioan.Imi aduc aminte că la sfârşitul slujbei, Părintele Ioan Iovan, care era îmbrăcat în veşmântul alb, stătea în faţa noastră, asezat pe scaun.
După o predică mobilizatoare şi dătătoare de pace şi linişte sufletească, ne-a spus că-i pare rău că nu mai poate să stea de vorbă cu fiecare, dar că ne dă binecuvântarea şi se roagă Domnului Iisus Hristos şi Maicii Domnului să ne ocrotescă şi să ne îndeplinească toate dorinţele!
Făcând semnul crucii asupra noastră, dându-ne binecuvântarea Părintele, cu forţa şi darul cu care a fost dăruit de Dumnezeu, am simtit câtă energie ne-a dat, cum am vibrat şi pacea şi liniştea au pus stăpânire pe toate fiinţele prezente în Mânăstirea Recea!
DA! era o energie benefică pe care o transmitea Părintele Ioan, ca slujitor al lui Dumnezeu!
