Chiar de nu ai fost invatat sa te rogi, Dumnezeu te invata...

          

 

     Mulţi dintre noi, în familiile în care ne-am născut am practicat şi am trăit de mici în credinţa ortodoxă, dar unii nu au fost învăţaţi să se roage, să meargă la biserică, să fie cu credinţă în suflet.

Iată ce s-a întâmplat în cazul unei colege de serviciu.  În urmă cu ceva vreme, D., colega mea, cam pe la varsta de 30 de ani, era căsătorită, avea doi copii minunaţi şi o căsnicie fericită, dar fără a fi o practicantă în credinţa ortodoxă. Îmi povestea că nu ştia nici rugăciunea “Tatăl Nostru”, nu primise de când a fost mică o astfel de educaţie.

            Atunci, la vârsta de 30 ani, s-a întâmplat ceva... ce   i-a schimbat radical viaţa. Soţul ei a avut un accident destul de grav şi se punea problema ca medicii să-i amputeze un picior, cel zdrobit în accident.

D.,ajunsă la spital, era disperată când medicii i-au spus că accidentul a fost grav şi că este posibil ca soţul ei să rămână invalid. Colega mea ,D. nu ştia să se roage, nu a fost învăţată în familie sau la şcoală nici atât, în perioada comunistă, dar... în acel moment de cumpănă în viaţa, Dumnezeu a vrut ca aceste suflete să fie salvate, ca ea să  se roage şi CINEVA i-a şoptit... “Spune Tatăl Nostru!” În acel moment de grea încercare, fără ca ea să ştie această rugăciune a început să spună în gând “Tatăl Nostru”, rugăciunea îi era transmisă în gând şi nu a încetat să se roage, acolo la spital, în faţa sălii de operaţie. De atunci, colega mea ştie această miraculoasă rugăciune care i-a întors drumul spre calea credinţei şi s-a realizat apropierea de Dumnezeu.

            Cu Dumnezeu totul este posibil!

            După ceva timp, doctorul a ieşit din sala de operaţie şi i-a spus că soţul ei a avut mare noroc; numai Dumnezeu a făcut posibilă această salvare! Cu timpul, soţul colegei mele s-a recuperat bine şi, de atunci, amândoi trecând prin această întâmplare şi prin suferinţă s-au apropiat de Dumnezeu, credinţa i-a salvat şi de la acel eveniment şi până astăzi menţin amândoi vie relaţia cu biserica şi duc o viaţă cu adevarat creştină chiar şi prin gesturile concrete: post, rugăciune, spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie .

Dumnezeu ne ajută să găsim calea cea dreaptă şi ne veghează în permanenţă!!!